Necunoscut

Stia cineva ca M. Night Shyamalan, stiti voi, indianu' care de la Al Saselea Simt incoace a scos numai filme ultra-mega-cunoscute, a dat-o si el in bara candva dupa The Village si inainte de The Happening cu un filmulet pe care daca nu il cauti destul de insistent, nu ai cum sa dai de el?

Am vazut the Happening acum cateva luni si am ramas foarte dezamagita asteptand finalul (cred ca toata lumea s-a obisnuit sa se uite la filmele lui Shyamalan pentru finaluri), finalul ala surprinzator care iti da tot cursul firesc al actiunii peste cap si te lasa paf. Daca urmatorul film facut de el o sa fie tot asa plictisitor si fara sens, atunci e clar ca s-a prostit.

Lady In The Water este o fantezie, compusa, regizata si chiar jucata mai amplu decat de obicei de acest Sergiu Nicolaescu mai tuciuriu, aparuta in 2006 si care nu cred ca a reusit sa ajunga si la noi pe marile ecrane sau macar sa beneficieze de o promovare mai acatarii, probabil pentru ca a fost facuta franjuri de critica si ignorata de public.

Povestea imi permit sa o expun pe larg fiindca mi se pare un film consumat si nerecomandabil decat fanilor hard-core ai lui Shyamalan (printre care ma numar si eu, pana acum cu mandrie). Chiar daca are un subiect paranormal, cum de altfel au toate filmele lui, sa nu va asteptati la vreo redare cu realism a acestuia. Cel mai SF film al indianului mi s-a parut The Village, dar pana la urma s-a dovedit ca a fost un SF fals, deci nu prea s-ar pune. Aici insa apar si monstri, si miracole, si tot tacamul. Este un scenariu plecat de la un "bed time story" pe care regizorul il inventase pentru copiii lui. Dar nu este un film pentru copii. Subiectul este prezentat din generic (like wtf?! putea sa nu il prezinte si suspansul crestea, dar ma rog) si anume o voce profunda ca de crainic de stiri poveste cum odata, demult, oamenii traiau sub apa... apoi au urcat pe pamant, insa o parte din ei a continuat sa isi duca viata in mediul primordial, iesind rareori si interactionand cu cei de la suprafata. Moralitatea lor a ramas insa ne-corupta de violenta, razboi, ura samd, ramanand complet pura. In SUA, intr-un complex de apartamente cu piscina, isi duce viata anosta si trista administratorul jucat de Paul Giamatti, inconjurat de multe personaje fiecare cu cultura si viata lui. Intr-o seara este salvat de la innec de una din aceste "nimfe ale apei" interpretata de gagica din rolul principal din The Village (nu ma surprinde, la fel cum nu m-a surprins ca Bruce Willis si Joaquin Phoenix au facut cate doua filme consecutive cu acelasi regizor), care se pare ca este intr-o misiune: sa transmita un mesaj revelator unui "receptor", mesaj ce urmeaza sa "trezeasca lumea" sa o revolutioneze. Ea ar trebui sa intalneasca si alte personaje umane care tot asa au un rol cheie: un vindecator, un interpret al mesajelor incriptate, un "sobor", un gardian etc. Se stie ca aceste personaje sunt din acel decor domestic, insa nu se stie care e cine. Exista si un personaj negativ desigur, in persoana unui monstru care traieste camuflat langa casa si isi face aparitia numai ca sa vaneze angelica creatura. Exista si un salvator in persoana unui mare vultur care urmeaza sa ia nimfa si sa o duca inapoi in lumea ei, dupa ce mesajul va fi fost transmis. Acest mesaj este transmis in primul sfert din film. Nu stim care este el, dar stim ca receptorul este nimeni altul decat omniprezentul, omnipotentul eeeeeeeeem night shyamalaaaaaan care joaca rolul unui scriitor aflat in plin proces de creatie iar el urmeaza sa influenteze mersul Lumii. Deci mesajul a fost livrat, ce mai urmeaza? Cam o ora jumate in care Cleveland (Giamatti) incearca sa isi dea seama care sunt personajele cheie care urmeaza sa o ajute pe fata sa se intoarca in lumea ei, inainte ca monstrul sa o distruga. Apare si un baietel. Devine clar pentru toata lumea ca desi a avut o scena, doua in film, o sa aiba un rol-cheie. Baietelul este interpretat de febletea mea, Noah-Gray Cabey, pustiul din seria Heroes. Si cum filmele lui Shyamalan ar trebui sa contina incriptate idei si preferinte personale, intalnim si singurul personaj care moare in chinuri si anume un critic de film (poate de aici si desfiintarea completa a peliculei de critica). In fine pana la urma evident ca personajele cheie se descopera in ultimele minute, erau acelea la care cica nu ne-am fi gandit (blabla, dupa vreo 5-6 filme facute cam pe aceiasi idee, va deveni previzibil, din pacate) monstrul este anihilat si fata este salvata. Ce este interesant, ca subiectul in mod sigur nu e: detaliile de scenariu si dialog, spiritul asta ludic al lui Shyamalan, bancurile lui, sunt cateva momente in film cand in mod sigur o sa zambiti si sunt poante bune. Unele idei pe care incearca sa le transmita cum ar fi aceea ca fiecare din noi avem o menire, o misiune, un scop, ca fiecare este special si nobil prin ceva. Ideea ca viata, oricat de banala ar fi, are ceva magic in ea, daca ai puterea sa crezi acest lucru. Aici se intersecteaza cu Pan's Labyrinth, cel mai tare film la care Shyamalan nu s-a gandit. Shyamalan nu joaca chiar ca un lemn, dar oricum e usor grandoman si critica l-a penalizat. Cred ca ar fi fost mult mai misto daca nu ar fi folosit-o pe tipa despre care oricum ne-am facut o alta imagine din The Village si ar fi distribuit o alta figura feminina, si ar fi fost muta. Adauga credibilitate. Asa semana prea mult a Leeloo.

Oricum un film oarecum relaxant si placut de urmarit in caz de plictiseala, desi este per ansamblu mai slab decat ce facuse regizorul in cauza pana atunci, contine mai multe "light-motive Shyamalan" decat The Happening si asta o sa gasiti fermecator.

Burn After Reading

Fiindca ma ia cu febra, la propriu, nu prea pot inchega idei coerente pe marginea acestui film. Pot spune doar ca de la inceput am stiut ca e un film bun si la final nu m-am contrazis. Fratii Coen nu au cum sa faca un film care sa te lase rece. John Malcovich nu are cum sa faca un film care sa te lase rece. Desi Brad Pitt sau George Clooney au cum sa faca un film care te-ar putea lasa rece, nu este cazul aici, fiindca amandoi fac niste roluri atat de atipice

regimului cu care ne-au obisnuit de cativa ani, incat ajungi sa nu-i mai recunosti. Si mai ales daca ati urmarit Michael Clayton, o sa zambiti neaparat la jocul cuplului Clooney-Tilda Swinton. Si povestea... este atat de cretina... de absurda in esenta ei, ca o sa va dati cel putin o palma peste frunte. Superb realizat, suprinzator pana la ultima scena, ma bucur ca fratii Coen inca mai lasa spectatori perplecsi.

"I'm calling you... about the security... of your shit..."

puahahahaha inca mor de ras.

De vazut neaparat!!

Words are very unnecessary

Am revazut acum doua seri The Shawshank Redemption.



Nush, se mai poate face o cronica despre filmul asta?...

Prima jumate din Knowing

Evident cum sunt eu influentabila si pun botu' la orice clasament, am zis sa vad ce e de capul lui Knowing care a avut premiera weekendul trecut si a strans ceva banutzi. Avand inca sechelele unui alt film cu trailer si bannere impresionante impanzite prin tot orasul si care s-a dovedit a fi prostia secolului, The Day the Earth Stood Still, am avut usoare rezerve in a urmari un alt "disaster movie" cu buget mare si distributie oarecum "catchy" cum este cel de fatza. Amanuntele care chiar m-au determinat sa ii dau drumu' au fost, recunosc, doua trailere cu doua calamitati realizate atat de bine incat ti se face pielea de gaina instant. Sunt subiectiva fiindca locuiesc langa aeroportul Heathrow prin urmare o data la cateva minute imi trece pe deasupra casei cate un avion la inaltime mica si cu trenul de aterizare coborat iar acum cateva nopti am visat cel mai real cosmar din viata mea cu prabusirea unui airbus intocmai ca cel din film. Pot spune, inainte sa intru in detalii privind subiectul, ca scena prabusirii avionului langa autostrada, cu putinele scene ca de razboi care au urmat, fara coloana sonora si filmat ca "de mana" reprezinta cred cea mai bine realizata scena de gen pe care am vazut-o intr-un film, si se stie ca s-au facut har Domnului destule filme despre avioane.

Cred ca incepe incet incet sa se ajunga la fundu' sacului cu subiecte scenaristice pentru filme de actiune/SF, imi pare chiar rau sincera sa fiu. Cred ca in cativa ani se trece la remake-uri. Si evident la cele 3D, d-aia astept cu nerabdare sa vad ce a scornit Cameron cu Avatar sau sa vad Pasarile cum "zboara" prin sala de cinema. In fine revenind la subiect, povestea acestui film este urmatoarea: in anii 50, la o scoala primara la initiativa unei fetite genul aleia din The Ring, copiii isi imagineaza cum va arata lumea peste o jumatate de secol, fac niste scrisorele si le pun intr-o "capsula a timpului" pe care o ingroapa. Cand expira timpul si se dezgroapa capsula, scrisoarea fetitei, care contine doar un sir de cifre, ajunge la baiatul unui profesor alcoolic. Care evident ca se pune pe descifrat. Si descopera coordonatele exacte ale tuturor calamitatilor intamplate in ultimii 50 de ani, gen 7/11, uragane, tsunami, prabusiri de avioane si accidente mari. Problema e ca sirul mai contine cateva date. Amu' ce poate face el sa preintampine catastrofele care vor urma? In plus copilul incepe sa aiba viziuni foarte violente. Si adevarata problema, pe care am vazut ca si-a pus-o in trailer unul din personaje, ce se intampla cand se termina sirul??? lol. Pai vine profesoara si iti ia foaia din fatza, bre. N-o fi apucat copilul sa termine ideea.

Imediat dupa ce a inceput sa aiba copilul viziuni mi s-a rupt filmul. La propriu, adica am adormit ca o pensionara. O sa incerc azi sa termin filmul, fiindca vreau sa vad si accidentul de la metrou. Sunt cam morbida, dar pe mine ma impresioneaza sa vad cum sunt realizate astfel de catastrofe. Cat despre Nicolas Cage, mi-e din ce in ce mai greu sa il inteleg fara subtitrare. Nush, sa ia niste lectii de dictie, ceva, ca o sa ajunga de nu-l mai intelege nimeni.

Filmul e facut de cel care ne-a dat Dark City, daca va mai amintiti filmul ala de acum vreo 10 ani, trecut oarecum cu vederea dintr-o regretabila greseala. Vad ca pe trailer si pe afise scrie mare DE LA REGIZORUL LUI I, ROBOT. Trist.

Sunt confuzata

Nu stiu daca Watchmen a fost un film bun sau nu. Aseara am citit de el ca a spart tot prin America dupa premiera si azi dimineata la 7 i-am dat drumul. M-am si mirat ca l-am gasit repede si la o calitate destul de bunicica avand in vedere ca a fost filmat pe sest in sala de cinema. Habar n-aveam ca e facut dupa o serie de benzi desenate si abia aflasem ca regizorul este Zack Snyder, cunoscut pentru 300, alt film care nu se poate determina daca a fost bun sau nu, dar cert este ca a devenit iconic.

Pe scurt impresia mea e ca acest film va face o groaza de bani. De ce? Pai e simplu, are 90% efecte speciale foarte tari, este sangeros si are multa actiune, iar povestea este ceva mai deosebita decat a celor normale cu supereroi. Nu am retinut cu atata acuratete cum se numeau personajele, dar incerc sa fac un rezumat: intr-un univers paralel (cum sunt cele din benzile desenate) pictat in majoritate in verde si purpuriu, supereroii sunt la ordinea zilei, poarta costume extrem de stupide,se combina intre ei si fac copii care devin noua generatie de supereroi si unii ies la pensie sau devin persoane publice. Actiunea stabilita in anul 1985 se pare ca se invarte in jurul unui personaj cu veleitati de Dumnezeu pe nume Jon/ Doctor Manhattan, care este pur si simplu invincibil si poate face...well...cam orice vrea. Insa are constiinta si prefera sa isi studieze energiile distructive intr-un mediu tehnologizat, alaturi de un prieten pe nume Adrian/nush numele de scena, fost erou actualmente prosper om de afaceri, si de prietena lui neglijata Janey/Silk Spectre. Fata pana la urma il paraseste si se aliaza cu un alt erou prafuit, Dan/aaa...intelegeti ideea, incercand sa readuca la viata spiritul justitiar de altadata. Pe un alt plan, un erou iesit la pensie, The Comedian, este asasinat si Rorschach, un detectiv inzestrat cu forta supraumana si voce ragusita, incearca sa ii avertizeze pe ceilalti ca cineva vrea sa ii elimine pentru a porni un razboi nuclear in liniste. Restul e can-can.

Acum, ce are sau ar trebui sa aiba in plus acest film fatza de filmele de gen. Pai in primul rand, la cum arata, cred ca vreo cateva zeci de milioane investite in efecte speciale. Si numai pentru ele merita sa dati banii pe un bilet (vorba vine) sau sa pierdeti doua ore si, cat are filmul. Dupa aceea, poate sunteti curiosi cum arata figurile alea smechere de lupta pe care le-ati vazut in 300, in alt decor, tot fantastic evident. Dupa aceea, coloana sonora mi se pare de nota zece plus, incepand cu The Beginning is the End is the Beginning (si nu invers!!!) a lui Smashing Pumpkins, care suna incomparabil mai bine decat cealalta varianta de pe coloana sonora a acelui film rusinos cu Batman. Dupa aia, daca v-a placut Sin City de exemplu, sau mai bine zis cum arata filmul ala nu ce se intampla prin el, cred ca si pelicula de fatza va parea interesanta, fiindca se creaza o atmosfera foarte asemanatoare cu ce se reusise acolo. In rest, veti observa ca Snyder a ramas foarte fidel succesului sau anterior, sau poate este doar nostalgic. Motive de genul "usa cu nr 300" sau imagini din filme cu spartani din anii '60 o sa va atraga atentia. De asemenea bataile sunt asemanatoare, asa cum bataile erau asemanatoare in filmele lui John Woo. Se pare ca si-a creat deja un fel de amprenta.
Ca fapt divers, cica filmul era in plan din anii '80, cu nume precum Robin Williams, Jamie Lee Curtis sau Kevin Costner pe afis. Mai tarziu cand a fost readusa in discutie ideea, s-au cooptat Hilary Swank si iubirea vietii mele Joaquin Phoenix, dar tot nu s-a dat bataie. Acum a venit vorba de Tom Cruise, John Cusack, Jessica Biel sau chiar Gerard Butler dar nu s-a mers pana la capat. Au ramas Billy Cudrup si frumusetea usor trecuta Carla Gugino singurele nume oarecum sonore din distributie. Dar nu asta e important.
Daca e sa concluzionez, vorba lu' Paris Hilton "hottie or nottie", as zice, dar sa se noteze ca nu cu toata gura, "hottie". Macar de curiozitate merge acest film.

aaaaa...hmm...??...

Stateam aseara de vorba in bucatarie deasupra cratitei cu chestii sfarainde intr-insa si cu o tigara in gura ca Peggy Bundy despre actori buni. Cica sa sugerez eu nume de actori buni si sa vedem daca ne putem pune de acord prin exemple. Dintr-unu-ntr-altu ma pomenesc ca zic John Travolta. La care interlocutorul meu imi tranteste replica: "Zii mah tu un film BUN in care a jucat asta."

Ce-ai mah esti nebun? E ala... cum ii zice....aaa...plm...pai...hmm...nah.

Un film ca un album de arta

The Cell. Cred ca daca Salvador Dali ar fi putut lucra la un film, asa ar fi aratat. Na ca am pus concluzia inaintea argumentelor. Dar e bine sa stii de la inceput cu ce ai de-a face.
Nu e importanta povestea aici, nu sunt importanti actorii in afara de Vincent D'Onofrio, nu e important ce se intampla dincolo de lumea virtuala. E imposibil cred eu sa te lase complet rece acest film, si numai pentru motivul ca cel putin un cadru, un decor, o situatie, ceva, o sa iti ramana in minte ca o fotografie.

Si cum nu se putea numi "film" daca nu avea ceva scenariu in spate, acesta este urmatorul: un criminal sadic in serie, capturat, o victima inca in viata dosita pe undeva si incercarile politiei de a afla locatia ei care o iau pe langa metodele conventionale si ajung la un parapsiholog si o tehnica de explorare a subconstientului foarte periculoasa, prin care se poate intra in lumea interioara a unei persoane si explora dupa plac. Chestia e ca in lumea ta, esti propriul Dumnezeu, asa ca orice incursiune se poate sfarsi foarte tragic mai ales daca proprietarul universului in care intri este un psihopat. Mie scenariul mi-a amintit, ciudat, la o scara foarte "de serie B" asa, de Tacerea Mieilor. Asemanarile se termina aici. Fiindca ar fi strigator la cer sa o compari pe Jenny from Za Block cu Jodie Foster.
Ar fi fost absolut suficient ca Jenny sa ramana de decor. Era perfect daca nu scotea un cuvant. Ca element de recuzita era superba. Vince Vaughn, the good guy, e simpatic. Se aproba. E ok, e "intrusul perfect" in universul ala absurd. Vincent D'Onofrio in schimb, da, tipu' ala din serialul politist de pe Hallmark la care se uita maica-mea, e monstrul sangeros perfect si creeaza un puzzle al chinului, torturii si culorii care zic eu este singurul motiv si unul suficient de puternic incat sa iti placa acest film.

Despre regizor recunosc ca m-am interesat. Este un indian, si inainte de filmul asta nu a mai facut nimic. Nici dupa nu prea a mai facut. Este un nume secundar pe lista de regie de la Benjamin Button, probabil a tras vreo doua cadre de decor prin India. Neimportant, oricum. Incercand sa imi dau seama unde zace geniul de dincolo de imagini, am ajuns la scenariu. Acelasi scenarist a scris la "I Am Legend" si "Poseidon", doua filme de actiune, nu de compozitie. OK, back to research.

Pe scurt daca vreti sa va faceti o imagine a filmului inainte sa il vedeti , imaginati-va Salvador Dali per ansamblu, sau mai practic... hmm... clipul de la Until It Sleeps de la Metallica ori Walking In My Shoes de la Depeche Mode. In combinatie cu cateva clipuri Marylin Manson din "epoca de aur". Ajungand pe traiectoria asta, am gasit ca acelasi regizor Tarsem Singh a regizat un clip clasic, la care face referire in filmul sau printr-un cadru pe care nu il divulg aici: Losing My Religion de la REM. In sfarsit ceva prinde contur.

In mare se pot identifica doi sau trei artisti care au inspirat motive si cadre din film si este o placere sa descoperi originalele daca ai chef sa cauti un pic. Unul este un norvegian pe nume Odd Nerdrum, cica acuzat de kitsch la vremea lui, de unde s-a preluat motivul femeilor de pe camp, intalnit in partea in care personajul lui Vince Vaughn isi face intrarea in lumea virtuala. Celalalt este un artist britanic ex-junkie, Damient Hirst, de unde s-a ales imaginea calului transat de planuri verticale, luata dupa o lucrare asemanatoare numita "Some Comfort Gained from the Acceptance of the Inherent Lies in Everything" :) The Cell e ca un spectacol suprarealist pe care nu poti sa il admiri ca atare fiindca te nelinisteste povestea din spatele lui. Un exemplu superb din capitolul "unde a ajuns filmul in secolul XXI".

Eroii sunt misto

De cate ori am o discutie pe teme cinematografice cu un cunoscator, si dupa ce dezbat filme, tehnici regizorale, jocuri actoricesti, scenarii, etc. si ma intreaba celalalt da' care e filmu' tau preferat? zic Blade. Unu. Sa vedeti reactii. Bine, zii altele. Eragon. X-Men.Unu. Orice dupa Marvel. Constantine. Iron Man. Batman. Van Helsing. I Am Legend. Chiar si Resident Evil. Stupoarea continua. Ceva de calitate nu iti place?
Nu inteleg de ce filmele cu super-eroi nu sunt considerate de calitate. Bine acuma ar trebui intrebat cum se considera un film a fi "de calitate". Mie imi plac la nebunie "fanteziile". Povestile. Sunt un copil mare. Imi iau ochii eroi, decoruri elaborate, efecte speciale profesioniste, daca are si un subiect mai de profunzime si se injura, si-o trag si e sange ca lumea, e absolut perfect din punctul meu de vedere. Da, e o parere taiata cu toporul si am sunat ca un sofer de TIR, dar asa sunt eu. Asta nu inseamna ca nu stiu sa apreciez orice alt gen oricat de abstract de film. Dar intotdeauna "am pus botul" cum se zice la astfel de povesti.
Da stie cineva ca Blade cand a fost facut el, in 97-98, a fost copiat de Matrix de exemplu si cateva efecte au fost duse la scara foarte larga si popularizate intr-un hal incat daca ai vedea acum filmul, ai zice ca e de serie B? Sau ca X-Men a fost facut de Brian Singer, ala care a fost considerat copilul minune al Hollywoodului dupa The Usual Suspects? Sau ca Batman a fost facut la inceputuri de Tim Burton sau ca ultimul a dat o interpretare geniala de Oscar? Sau ca Iron Man a avut un joc al dialogurilor absolut fantastic. In fine.
Ce n-am vazut: ala cu Ben Affleck (nu fac niciun efort sa imi amintesc nume si nici nu scotocesc pe google decat daca e absoluta nevoie), fiindca Elektra am vazut (numai ca sa o admir pe una din femeile pe care le ador, Jennifer Garner) sau The Hulk, amandoua, nu inteleg de ce unu e cu Eric Bana si unu cu Ed Norton, nu am inteles daca au legatura intre ele.
Ce imi pare rau ca am stat sa vad: Catwoman. Fantastic Four. Good God!
Ce am vazut dar nu m-a "atins": Superman. Hancock. Nu imi spun nimic. Spiderman. Imi pare rau, chiar am incercat. De trei ori.
Ce astept sa vad: Wolverine (nu trece o saptamana sa nu verific daca a scapat pe undeva de descarcat).
Imi plac in general filmele (fantastice sau nu) cu un singur personaj principal (si poate "consortul" aferent, desi ala de multe ori strica imaginea), care dintr-un motiv sau altul are sechele emotionale, este temperamental si taciturn si care, optional, are o predispozitie catre violenta si care este implicat intr-o misune de razbunare cu implicatii foarte personale, cu un personaj negativ extrem de sangeros, sarcastic si absolut malefic. Bine mi-au placut si comedioare de aventuri cum a fost Mumia sau Indiana Jones, ale caror personaje le consider tot super-eroi.
Super-eroul nu tre sa fie neaparat inzestrat cu insusiri supranormale sau sa poarte costum. Poate sa fie Bruce Willis de exemplu :)) D-aia mi-a placut Transporter, Terminatorul, seria aia de scurtmetraje-reclame la BMW cu Clive Owen. Sunt omul care a vazut Gladiator de 22 de ori si poate recita toate replicile. Extrapoland, ma sparg filmele cu subiecte mitologice cum sunt cele dupa mitogolia greceasca. Troy mi-a placut fiindca e facuta dupa cartea mea preferata, Iliada lui Homer. Mi-au placut si filmele de televiziune cu Ulise,Iason, Merlin, sau O mie si una de nopti, pe care le-am vazut tot asa de foarte multe ori pe unde apuc. Nu inteleg de ce nu mi-au placut Lord of the Rings sau Star Wars dar nu am reusit sa le urmaresc din proprie initiativa.
La femei sar peste Angelina Jolie direct la Jodie Foster in The Brave One. Milla Jovovich si Charlize Theron. Kate Beckinsale desi nu am avut niciodata rabdare sa vad Underworld cap-coada.
Filmele cu super-eroi sunt de amuzament, de distractie ar spune unii. Pentru mine cel putin, sunt o scapare din realitatea asta care poate deveni foarte des enervanta. Asta e explicatia clasica si asta e si explicatia mea. Imi place sa visez.

Din ciclul filme ne-misto

Tre sa fie si d-astea, ca prin comparatie celelalte filme sa fie misto.

As vrea sa ne-recomand un film astazi. Daca cumva sunteti fani filme cu vampiri (ca mine) sau fani Anne Rice (ca mine) si va plac filmele romantice cu povesti de dragoste interzise, si cu personaje care se lupta cu propria constiinta, regulile societatii din care fac parte, rebeli, etc, tineri si frumosi, NU va uitati la Twilight. Cu cat entuziasm si anticipatie am asteptat acest film asta toamna, dupa ce am beneficiat de o promovare heavy in uk, niste teaser-trailere de iti rodeai unghiile, niste protagonisti interesanti fizic (mai ales el, desigur). Faptul ca povestea din trailere imi suna cam putred a plictiseala nu a insemnat nimic pentru ochelarii mei de cal cand e vorba de trailere si afise interesante (asa am luat teapa si la The Day the Earth Stood Still). Ce a urmat in cele 2 ore sau cat a durat filmul... vorba aia "priceless".
Pe scurt filmul cica este ecranizarea unui ciclu de romane (!!!) de succes (!?!?!?!!!!!) despre vampiri si adolescenti. Si mai ales combinatia dintre, desigur, adolescenta umana ingenua, outsideritza intr-un orasel de munte, si, ati ghicit, una bucata vampir carismatic, care, evident, isi uraste conditia si traieste in afara regulilor vampiresti, deoarece, clar, are un suflet bun. Cei doi se cupleaza si, strigator la cerul vampiresc, el o duce chiar acasa sa ii cunoasca familia!!! In fine sunt si niste personaje negative tot din regnul cu colti (erau doua variante: fie apareau niste vampiri rai care sa o atace pe ea, fie vreun vanator de vampiri care sa il atace pe el; ala poate apare in partea a doua).
Cert este faptul ca filmul este in ultimul hal de slab, cu niste dialoguri asa previzibile ca poti pune filmul pe pauza si spune tu ce urmeaza. O singura chestie oarecum in aceiasi zona cu cuvantul "misto" este alegerea actorului principal. Intr-adevar o figura clasica de vampir la care Anne Rice probabil ar visa daca ar mai compune ceva in "Cronicile Vampirilor". Si coloana sonora unde se pot recunoaste niste nume precum Linkin Park sau Muse. In rest, un film facut parca "la comanda" pentru publicul puber american, cu un scenariu de Hallmark si o risipa de fonduri pentru efecte speciale. Habar n-am de ce a ajuns pe locul unu in box-office sau de ce se asteapta cu atata nerabdare urmarea.
Unde esti tu Blade, doamne?!
Mai bine urmariti Tru Blood de pe HBO. E serial dar e mult mai fain.