Monday 11 July 2011

Poate am eu ceva (DRAGOS BUCUR)

...cu filmele romanesti, in general, si alea romanesti recente, in particular. Nu pricep de ce sunt majoritatea despre comunism si revolutie, sau despre oameni in mizerie si tigani, sau despre alte tampenii fara sens, si cum non-sensul are o asemenea priza la critica straina, fiindca probabil aia nu vor sa se faca de cacat admitand ca nu pricep despre ce e vorba si zic ca e ceva magnific, cam ca o pictura postmoderna d-aia pictata cu curu', care este o aruncatura de vopsea, dar poate capata valente transcedentale.
Sincer in afara de teatru, scoala de actorie romaneasca mi se pare nula in proportie de 90%. E ca si cum toti actorii sunt formati pentru teatru. Se vede in dictia lor. Urasc dictia romaneasca din filme. Este atat de teatrala, incat imi vine inapoi. Mie daca vreodata mi-ar raspunde ghiseista de la RATB pe ton de-ala nazal, raspicat, cred ca as face un pas inapoi si m-as uita de camere ascunse. HELLO! In viata reala nu vorbeste nimeni asa, cineasti realisti ce incercati sa fiti! E de cacat! Va dati de gol!
Am vazut zilele trecute filmul romanesc "Marti dupa Craciun". De ce? Buna intrebare. Era tarziu, chiar nu era nimic de vazut la televizor, ma pregateam sa ma culc si al meu a avut proasta inspiratie, in drumul lui spre Poker Stars, sa dea pe HBO. Am vazut, atentie, doua cururi goale in secventa de incepere. Ba chiar al meu a vazut si un penis, in trecere, si eu am ramas sa ma uit in sperantza (!!) ca poate il vad si eu. Imi doresc sa nu il fi vazut, deloc, atunci, niciodata, vreodata, nimic, deloc, nu, nu!! Cine puii mei a gandit ca e potrivit sa arunce niste organe genitale intr-un film romanesc despre probleme de viata, reale, ale unor oameni obisnuiti, in sprijinul realismului, in secventa de inceput, a facut-o probabil pentru ca ii era teama ca nimeni nu s-ar mai uita altfel, si asa e!
Un film de un profund CACAT, cu actori de CACAT, poveste de CACAT, nu am mai vazut de cand am vazut ultimul film romanesc!!! De ce a luat premii, oricare ar fi acelea? Ce fel de cinematografie se premiaza in ziua de azi?? De ce p... mea DRAGOS BUCUR apare in toate filmele, reclamele, videoclipurile romanesti??? M-am saturat de DRAGOS BUCUR! Il vad peste tot pe DRAGOS BUCUR! Chiar si cand ma uit in oglinda dimineata in baie, am senzatia ca il vad pe DRAGOS BUCUR dupa perdeaua de la dush, lui barbata-miu cateodata ii raspund DRAGOS BUCUR la telefon, cand ma intreaba cineva de unde sunt, raspund automat BUCUR! DRAGOS BUCUR! A, pardon. BUCUResti. MOR! Chiar nu mai exista actori romani? Tre sa asteptam sa moara DRAGOS BUCUR ca sa mai distribuim si alti ghinionisti care joaca episodici prin piese de treatru asteptand marea sansa intr-un film romanesc de arta?!
Revenind la acest film romanesc cu DRAGOS BUCUR, trebuie neaparat sa precizez, pentru nefericitii care nu l-au vazut inca, ca este un film in care nu se intampla nimic. Cam ca "Politist, adjectiv", un alt film, bineinteles, cu DRAGOS BUCUR. Pentru cei care m-ar contrazice ca nu se intampla nimic, este despre un tip la vreo 40 de ani, al carui penis ma urmareste (si nu la modul pozitiv, deci va puteti inchipui de ce ma urmareste!!!), stiu, este incredibil de crezut, dar nu este DRAGOS BUCUR, fiindca DRAGOS BUCUR joaca un rol secundar! Deci acest tip la 40 de ani, are o familie compusa din nevasta, fetita de aproximativ 12 ani, un job caldutz, un apartament la bloc, o amanta mai tanara cu genitalele la vedere, niste parinti simpatici (macar aia! asta pentru ca apare si Rebengiuc, saracul, cu oamenii ca el o sa moara cinematografia romaneasca autentica, aia fara dictie de ras!). Dupa vreo 2 scene, aia oripilanta de inceput, inca una in familie, care te fac sa te simti de parca ai o camera ascunsa in casele acestor persoane care vor sa para realiste, in situatii de viata comuna, e o scena in care el isi duce copilul la dentista (amanta) si apare si nevasta, dupa aia o scena in care el se duce sa-i ceara scuze amantei ca a venit si nevasta la dentist cu copilul, dupa aia inca o scena in care el ii marturiseste nevestei ca are pe altcineva, dupa aia singurele momente de ras, adica singurele momente care ma trezesc din plictiseala expectativa in care te tine filmul, fiindca nevasta-sa injura original ("O lasi p-aia sa ii bage mainile in gura lu' fi-ta dupa ce-ti umbla tie la p...a?!?!"), dupa aia o scena in care el se tireaza in garsoniera amantei unde DRAGOS BUCUR il ajuta sa care ceva si beau o bere, si dupa aia o scena in care el, aflat la parinti, da cu ochii de nevasta-sa la cina in familie de Craciun si pun pe sest la cale procedurile de divort. Atata! Asta e tot. Jur. Aceasta criza existentiala transpusa pe pelicula. E a doua oara in viata cand pierd 2 ore pe care nu mi le mai da nimeni, urmarind un film romanesc fara fond, fara profunzime, care incearca disperat sa socheze, cu un actor principal expresiv ca o cizma, al carui penis va urmari publicul mai ceva decat subiectul productiei, si bineinteles cu omniprezentul, sergiunicolaescianul, DRAGOS BUCUR!!!
Chiar as vrea sa stiu si eu, carei categorii de oameni acest film pare interesant?

Wednesday 18 August 2010

M-am luat cu mainile de cap

cand am vazut vreo doua, trei trailere cu ce vrea sa ne mai vrajeasca de la Hollywood.
In primul rand, o idee absolut originala, pe modelul thriller SF, despre o invazie extraterestra. Cu alte cuvinte, intr-o buna zi/noapte cerul se intuneca de umbra unei mari nave venite din spatiu, sau mai multe, oricum grupate deasupra unei metropole americane desigur. Absolut fresh, nemaintalnit. Cum adica Independence Day, ce-i aia? A fost demult, cand publicul tinta mergea in picioare pe sub masa. Din acea nava, sau nave, care se pare stationeaza exact cat sa creeze un anume suspans imbecil de genul "friend or foe" si cat sa se speculeze asupra tendintelor invazioniste (care Mars Attacks? N-am auzit de el) la un moment dat, la un semn, se deschid niste porti din nave si incepe sa se suga populatia inauntru la gramada. Ce ma seci frate cu War of the Worlds, n-am vazut in viata mea.
De pe imdb.com mi se spune in primul rand ca aceasta pelicula de o prospetime de idei cum nu s-a mai vazut de anul trecut incoace a crescut in popularitate de 1600%, semn ca publicul tinta de care vorbeam mai sus, aflat inca in vacantza si satul de Toy Story 3, este entuziast. Dupa aceea remarc o lunga lista de actori necunoscuti, printre care si o romanca (!!!) in rolul "big hat girl" (!!!)
Prevad un fel de sfarsitul lumii, care nu s-a mai vazut in 2012 si nici The Day the Earth Stood Still, sau poate alternativ extraterestrii sunt niste tipi de treaba, ca in Knowing sau Intalnire de Gradul Trei. Oricum ar lua-o, va fi ceva absolut nemaivazut.


Urmeaza o alta pelicula care m-a surprins cu nesimtirea cu care preia si readuce pe pelicula niste chestii atat de fumate, dar ATAT de fumate, incat au ajuns sa se faca si filme de serie B pe treaba asta.
Se prabuseste o statie spatiala americana inapoi pe Pamant. Si aduce cu sine niste organisme care se dovedesc a fi niste monstri nenorociti care incep sa decimeze populatia. Si ca sa fie mai mare tensiunea, monstrii nu se vad... sunt doar sugerati... Sa ma apuc sa fac o lista cu cel putin 10 filme care au abordat acest subiect in ultimii ani? Mi-e sila.

Tuesday 20 July 2010

Inception


Mi s-a intamplat ceea ce speram sa mi se intample de cand am crescut si am inceput sa ma duc singura la filme: am vazut un film care nu mi-a contrazis asteptarile. Cu alte cuvinte presupuneam ca e bun si ca merita sa ma duc sa il vad pe wide screen, am fost, si am avut dreptate, chiar a meritat. Dupa cateva esecuri, am zis sa imi iau multe masuri de siguranta inainte sa platesc un bilet, ca asa puteam sa astept vreo luna si sa il vad pe net ca un tradator de neam si tara. Prima masura de siguranta a fost Chris Nolan. Adica, la dracu', ce film a facut el de nu a meritat vazut. Cred ca e singurul regizor care pana in momentul de fatza, din punctul meu de vedere, nu a dat gres. Al doilea motiv e Leonardo di Caprio. Nu am mai fost la cinema sa vad un film de-al lui de cand eram copil. Dar nu am suficiente cuvinte de lauda pentru ce cariera frumoasa a reusit sa isi faca, desi incepuse incert dupa modelul puberilor fara camasi din filmele cu adolescenti care ne intoxica acum. Nu stiu cine l-a ghidat, cine i-a ales scenariile, insa baiatul de vreo cativa ani incoace cel putin face numai filme destepte pe banda rulanta. Si slava cerului nu m-am inselat de data asta.
Filmul desi este facut pentru IMAX se poate vedea cu succes si pe ecran normal sau wide screen, fiindca desi se face foare mult tam-tam pe efectele vizuale, nu asta e punctul lui forte. Adica se vede ca s-au cheltuit ceva banuti pentru imagine, imagini superbe de altfel, insa rolul lor e de a construi senzatiile pe care trebuie sa le experimentam, nu de a fi in centrul atentiei, ca la Avatar de exemplu sau un film 3D. Scenariul e tare ca otzelul, in cazul asta, fiind desigur ajutat de o echipa puternica de actori talentati. Scenariul e misto fiindca desi se invarte in jurul personajului principal, nu neglijeaza personajele secundare deloc, astfel incat apar niste interpretari secundare extrem de reusite, actorilor "mai mici" li se da ocazia sa straluceasca suficient de mult incat sa nu fie in plan prea secund si sa creeze cu totii o interpretare generala frumoasa fara sa evidentieze prea mult pe unul sau altul. Se lucreaza in echipa mult in filmul asta. In al doilea rand scenariul e tare fiindca e solicitant, e complicat ca un labirint daca nu esti atent la orice detaliu. Sta la baza lui o idee explorata si para-explorata in Matrix - lumea ca vis - numai ca se pleaca de la premisa universului acestuia ca lumea reala si nu invers ca in Matrix. Apoi se arunca niste hint-uri si imagini din Dark City daca il stiti (film subapreciat mult la vremea lui, dar care sta la baza unor mari idei de dupa). Insa firul pe care se merge este intens lucrat si profund original, si asta surprinde mult in prezentul asta cinematografic care ma scoate din sarite cu aberatiile lui recurente. Cica scenariul dospeste de vreo 10 ani , este scris, rescris, retusat, studiat cu actorii, Nolan fiind un perfectionist. Scopul lui e sa fie surprinzator, debusolant si deschis interpretarilor, cu un final la fel de deschis (nici nu ma asteptam sa fie un final inchis la ce poveste a avut filmul).
In ceea ce priveste povestea, o rezum ca de obicei scurt, fiindca cel mai bine se deduce din trailer. Candva, intr-un viitor apropiat sau un prezent necunoscut, cineva foloseste metode neconventionale de sondare a creierului uman aflat in stare de vis. Un magnat il angajeaza sa implanteze o idee in mintea unui alt pesonaj. Eroul principal isi strange o echipa de profesionisti si trece la treaba, insa are multi demoni interiori si chestia asta ii ameninta misiunea fiindca orice proiectie a subconstientului este periculoasa in lumea visului. Este simplu. Ceea ce complica lucrurile este felul in care e spusa povestea, pe alocuri cu planuri si fir epic intrerupte (Memento rings any bell?) si imaginile halucinante incearca sa te distraga de la firul epic, de la realitate, de aia te trimit toti la IMAX. Poate daca l-ai vedea la calculator, ai retine mai bine ideile, dar nu asta e scopul, scopul este dupa cum am mai zis, sa te ameteasca de cap. Si ar trebui sa lasi filmul sa te ameteasca de cap.
Am remarcat, pe langa Leonardo di Caprio, caruia nu am ce sa ii reprosez, ca de obicei, decat ca este enervant de talentat, pe Ken Watanabe, atat de scump la vedere de cand a dat lovitura cu filmul cu samuraii, si baiatul ala cu trei nume dintre care ultimul e Lewitt. Feminin, apar Marion Cotillard care este infricosatoare, asa cum trebuie, si Ellen Paige intr-un rol mai mult decorativ, cu bujori in obrajori, mica si care se agita mult dar fara profunzime scenaristica. Mi-a placut mult cum a jucat Cotillard, aproape ca intr-un film de groaza. Ce nu mi-a placut a fost detaliul piesei lui Edith Piaf (din punctul meu de vedere, actrita inca se identifica in mintea multora cu Piaf, imaginea e prea proaspata, ar fi trebuit folosita alta piesa). Pentru cei care nu stiu, Non, je ne regrette rien este un motiv al filmului si se aude de multe ori, iar pentru cei care habar nu au pe ce lume traiesc, rolul vietii lui Marion Cotillard este in filmul biografic al marii cantarete.
Alt detaliu care mi-a placut a fost cat de bine s-a ancorat povestea in literatura, nu e doar o poveste cinematografica. Este un film romantic in totalitate, cred ca Eminescu ar fi fost mandru de el daca l-ar fi vazut. Ideea lumii ca vis, construita pe motive ca labirintul (Ariadne, arhitecta din film, este zeitatea asociata cu labirintul minotaurului), dragostea pierduta si idealizata, ideea omului ca Dumnezeu, puterea intelectului, si imagini cromatice de genul apa ca element care intretine visul, caderea, culorile intunecoase folosite in lumea reala versus culorile vii folosite in planul visului, muzica etc etc etc. Totul are un fundament si o simbolistica, nu e doar poveste si asta e misto.
Un film original si extrem de bine lucrat, dupa parerea mea de departe cel mai bun al ultimilor 5 ani.