Necunoscut

Stia cineva ca M. Night Shyamalan, stiti voi, indianu' care de la Al Saselea Simt incoace a scos numai filme ultra-mega-cunoscute, a dat-o si el in bara candva dupa The Village si inainte de The Happening cu un filmulet pe care daca nu il cauti destul de insistent, nu ai cum sa dai de el?

Am vazut the Happening acum cateva luni si am ramas foarte dezamagita asteptand finalul (cred ca toata lumea s-a obisnuit sa se uite la filmele lui Shyamalan pentru finaluri), finalul ala surprinzator care iti da tot cursul firesc al actiunii peste cap si te lasa paf. Daca urmatorul film facut de el o sa fie tot asa plictisitor si fara sens, atunci e clar ca s-a prostit.

Lady In The Water este o fantezie, compusa, regizata si chiar jucata mai amplu decat de obicei de acest Sergiu Nicolaescu mai tuciuriu, aparuta in 2006 si care nu cred ca a reusit sa ajunga si la noi pe marile ecrane sau macar sa beneficieze de o promovare mai acatarii, probabil pentru ca a fost facuta franjuri de critica si ignorata de public.

Povestea imi permit sa o expun pe larg fiindca mi se pare un film consumat si nerecomandabil decat fanilor hard-core ai lui Shyamalan (printre care ma numar si eu, pana acum cu mandrie). Chiar daca are un subiect paranormal, cum de altfel au toate filmele lui, sa nu va asteptati la vreo redare cu realism a acestuia. Cel mai SF film al indianului mi s-a parut The Village, dar pana la urma s-a dovedit ca a fost un SF fals, deci nu prea s-ar pune. Aici insa apar si monstri, si miracole, si tot tacamul. Este un scenariu plecat de la un "bed time story" pe care regizorul il inventase pentru copiii lui. Dar nu este un film pentru copii. Subiectul este prezentat din generic (like wtf?! putea sa nu il prezinte si suspansul crestea, dar ma rog) si anume o voce profunda ca de crainic de stiri poveste cum odata, demult, oamenii traiau sub apa... apoi au urcat pe pamant, insa o parte din ei a continuat sa isi duca viata in mediul primordial, iesind rareori si interactionand cu cei de la suprafata. Moralitatea lor a ramas insa ne-corupta de violenta, razboi, ura samd, ramanand complet pura. In SUA, intr-un complex de apartamente cu piscina, isi duce viata anosta si trista administratorul jucat de Paul Giamatti, inconjurat de multe personaje fiecare cu cultura si viata lui. Intr-o seara este salvat de la innec de una din aceste "nimfe ale apei" interpretata de gagica din rolul principal din The Village (nu ma surprinde, la fel cum nu m-a surprins ca Bruce Willis si Joaquin Phoenix au facut cate doua filme consecutive cu acelasi regizor), care se pare ca este intr-o misiune: sa transmita un mesaj revelator unui "receptor", mesaj ce urmeaza sa "trezeasca lumea" sa o revolutioneze. Ea ar trebui sa intalneasca si alte personaje umane care tot asa au un rol cheie: un vindecator, un interpret al mesajelor incriptate, un "sobor", un gardian etc. Se stie ca aceste personaje sunt din acel decor domestic, insa nu se stie care e cine. Exista si un personaj negativ desigur, in persoana unui monstru care traieste camuflat langa casa si isi face aparitia numai ca sa vaneze angelica creatura. Exista si un salvator in persoana unui mare vultur care urmeaza sa ia nimfa si sa o duca inapoi in lumea ei, dupa ce mesajul va fi fost transmis. Acest mesaj este transmis in primul sfert din film. Nu stim care este el, dar stim ca receptorul este nimeni altul decat omniprezentul, omnipotentul eeeeeeeeem night shyamalaaaaaan care joaca rolul unui scriitor aflat in plin proces de creatie iar el urmeaza sa influenteze mersul Lumii. Deci mesajul a fost livrat, ce mai urmeaza? Cam o ora jumate in care Cleveland (Giamatti) incearca sa isi dea seama care sunt personajele cheie care urmeaza sa o ajute pe fata sa se intoarca in lumea ei, inainte ca monstrul sa o distruga. Apare si un baietel. Devine clar pentru toata lumea ca desi a avut o scena, doua in film, o sa aiba un rol-cheie. Baietelul este interpretat de febletea mea, Noah-Gray Cabey, pustiul din seria Heroes. Si cum filmele lui Shyamalan ar trebui sa contina incriptate idei si preferinte personale, intalnim si singurul personaj care moare in chinuri si anume un critic de film (poate de aici si desfiintarea completa a peliculei de critica). In fine pana la urma evident ca personajele cheie se descopera in ultimele minute, erau acelea la care cica nu ne-am fi gandit (blabla, dupa vreo 5-6 filme facute cam pe aceiasi idee, va deveni previzibil, din pacate) monstrul este anihilat si fata este salvata. Ce este interesant, ca subiectul in mod sigur nu e: detaliile de scenariu si dialog, spiritul asta ludic al lui Shyamalan, bancurile lui, sunt cateva momente in film cand in mod sigur o sa zambiti si sunt poante bune. Unele idei pe care incearca sa le transmita cum ar fi aceea ca fiecare din noi avem o menire, o misiune, un scop, ca fiecare este special si nobil prin ceva. Ideea ca viata, oricat de banala ar fi, are ceva magic in ea, daca ai puterea sa crezi acest lucru. Aici se intersecteaza cu Pan's Labyrinth, cel mai tare film la care Shyamalan nu s-a gandit. Shyamalan nu joaca chiar ca un lemn, dar oricum e usor grandoman si critica l-a penalizat. Cred ca ar fi fost mult mai misto daca nu ar fi folosit-o pe tipa despre care oricum ne-am facut o alta imagine din The Village si ar fi distribuit o alta figura feminina, si ar fi fost muta. Adauga credibilitate. Asa semana prea mult a Leeloo.

Oricum un film oarecum relaxant si placut de urmarit in caz de plictiseala, desi este per ansamblu mai slab decat ce facuse regizorul in cauza pana atunci, contine mai multe "light-motive Shyamalan" decat The Happening si asta o sa gasiti fermecator.