Comedii de gagici

Dragi baieti daca aveti prietene si (vroiam sa zic cu ocazia Vallentine's Day or some shit da' slava Cerului a trecut) vreti sa va rupeti de la gura o iesire la bere sau vreun meci din Liga Campionilor si sa le faceti pe plac femeilor vizionand imbratisati vreun film la alegerea lor, aveti grija sa nu aleaga Bride Wars, nu de alta da' dupa o ora jumate de urmarit pregatiri dragalashe de nunta, sa nu va treziti cu vreo criza de genul "voi muri fata batrana", "vreau sa imi cunosti familia", "nu ma mai iubesti", "de ce nu ma mai iubesti", "m-ai iubit vreodata" etc etc etc
Bine nu generalizez insa oricum filmul este atat de gretos de dulce si atat de neverosimil, incat numai cele doua protagoniste simpatice il mai salveaza de la diabet total. Kate Hudson, cu eterna freza a' lu' muma-sa si Anne Hathaway, care mi-a facut pofta sa o vad in Rachel Getting Married acuma, numa sa constat daca chiar e in stare de roluri profunde sau e doar un chip frumos, extrem de frumos, nemaipomenit de frumos.
Pe scurt doua prietene din copilarie care imparteau acelasi vis, de a-si face nuntile intr-un decor fastuos la Plaza Hotel, se gasesc in situatia de a fi fost cerute in acelasi timp de neveste si mai mult, de a fi nevoite sa imparta aceiasi data a nuntii in decorul mai sus mentionat. Ceea ce parea a fi o prietenie perfecta se transforma rapid in cea mai a dracu' rivalitate cand tinerele incearca se se excluda una pe cealalta din peisajul nuntii de la Plaza. Nah. Cam asta.
Mai bine va uitati la Marley and Me.

Hip-hip-horay pentru Leo DiCaprio

Mi-amintesc cand aveam 13 ani si evident aveam camera tapetata cu poze shi postere, vreo doua agende in care imi lipisem orice articol gaseam in presa, shi colectie de casete video cu filmele lui Leo trase de pe teve. Evident si acum stiu toata biografia pe de rost. Imi amintesc ca nu reuseam sa plang la Titanic, ca am fost in sala la premiera premierelor la Cinema Scala la The Beach, sau la Patria la Omul cu Masca de Fier. Da' fuse si se duse.
Acum dupa 10 ani, constat cu fericire ca Leonardo DiCaprio a inceput sa faca FILME. Nu, nu am vazut inca The Gangs of New York si nici nu prea ma atrage gandul. Dar am reusit sa vad alte cateva filme care ma fac sa cred ca in sfarsit incepe sa arate si sa joace ca un barbat, adica ma refer la The Departed si Blood Diamond si sper sa vad Revolutionary Road in curand. Mi-a placut The Departed suficient de mult incat sa il vad de doua ori (!!!), atunci cand l-am vazut nu stiam cum se numeste sau cine l-a facut, si mai ales n-am stiut ca a fost considerat filmul anului 2006.
DiCaprio face in ultima vreme personaje temperamentale, energice, suficient de enigmatice si fermecatoare incat sa merite efortul sa privesti orice film face. Abia astept sa prinda personajul vietzii lui si sa il vad si pe el pe la Oscaruri. Eu cred ca e doar o chestiune de timp. Atata timp cat nu o ia pe "traiectoria Brad Pitt" eu zic ca are toate sansele, acuma la 34 de ani sa devina si el actor.

Alt film cu Brad Pitt

The curious case of Benjamin Button, este, din pacate, un alt film cu Brad Pitt, adica tot ceva in genul Meet Joe Black, Legends of the Fall etc, numa ca e ceva mai scump si cativa actori in jurul lui chiar joaca bine.
De ceeeee s-a apucat Fincher de filme d-astea romanticeeee, cand isi facuse deja o imagine dark si violenta si reusise sa scoata altceva mai bun din Brad Pitt decat privirea aia de ied inainte de taiere si paru blond in ochi? Cine a vazut Seven sau Fight Club stie ce vreau sa zic. Si nu inteleg de ce acelasi Brad Pitt s-ar intoarce la roluri d-astea de imagine dupa ce a reusit cateva personaje asa de bune (personajul meu preferat ramane cel din Snatch, da nici Seven n-a fost rau) si filme asa bune, chiar de Oscar (vezi Babel sau chiar Ocean's).
In fine, sa nu demoralizez populatia... recomand sa vedeti filmul asta ca sa va destindeti, sa le vedeti pe omniprezenta Cate Blanchett (foarte gratioasa si incantatoare) sau pe Tilda Swinton (despre care am numai cuvinte de lauda in general) sau pe actrita de culoare (imi scapa numele...care a fost nominalizata pentru rol secundar si juca pe mama adoptiva a personajului), pentru a admira niste efecte speciale cu totul speciale si in general o poveste originala, simpatica, relaxanta, luuungaaaa... dar care reuseste sa te tina spectator pana la capat.
Interesant e ca dupa ce vezi filmul ai tendinta sa zici "uau" si dupa aia stai sa analizezi scaparile din poveste si de interpretare. Probabil asta au gandit si criticii cand s-au grabit sa il nominalizeze peste tot apoi si-au dat seama ca sunt multe filme mai bune care meritau distinctia.
Oricum de vazut.