Un film ca un album de arta

The Cell. Cred ca daca Salvador Dali ar fi putut lucra la un film, asa ar fi aratat. Na ca am pus concluzia inaintea argumentelor. Dar e bine sa stii de la inceput cu ce ai de-a face.
Nu e importanta povestea aici, nu sunt importanti actorii in afara de Vincent D'Onofrio, nu e important ce se intampla dincolo de lumea virtuala. E imposibil cred eu sa te lase complet rece acest film, si numai pentru motivul ca cel putin un cadru, un decor, o situatie, ceva, o sa iti ramana in minte ca o fotografie.

Si cum nu se putea numi "film" daca nu avea ceva scenariu in spate, acesta este urmatorul: un criminal sadic in serie, capturat, o victima inca in viata dosita pe undeva si incercarile politiei de a afla locatia ei care o iau pe langa metodele conventionale si ajung la un parapsiholog si o tehnica de explorare a subconstientului foarte periculoasa, prin care se poate intra in lumea interioara a unei persoane si explora dupa plac. Chestia e ca in lumea ta, esti propriul Dumnezeu, asa ca orice incursiune se poate sfarsi foarte tragic mai ales daca proprietarul universului in care intri este un psihopat. Mie scenariul mi-a amintit, ciudat, la o scara foarte "de serie B" asa, de Tacerea Mieilor. Asemanarile se termina aici. Fiindca ar fi strigator la cer sa o compari pe Jenny from Za Block cu Jodie Foster.
Ar fi fost absolut suficient ca Jenny sa ramana de decor. Era perfect daca nu scotea un cuvant. Ca element de recuzita era superba. Vince Vaughn, the good guy, e simpatic. Se aproba. E ok, e "intrusul perfect" in universul ala absurd. Vincent D'Onofrio in schimb, da, tipu' ala din serialul politist de pe Hallmark la care se uita maica-mea, e monstrul sangeros perfect si creeaza un puzzle al chinului, torturii si culorii care zic eu este singurul motiv si unul suficient de puternic incat sa iti placa acest film.

Despre regizor recunosc ca m-am interesat. Este un indian, si inainte de filmul asta nu a mai facut nimic. Nici dupa nu prea a mai facut. Este un nume secundar pe lista de regie de la Benjamin Button, probabil a tras vreo doua cadre de decor prin India. Neimportant, oricum. Incercand sa imi dau seama unde zace geniul de dincolo de imagini, am ajuns la scenariu. Acelasi scenarist a scris la "I Am Legend" si "Poseidon", doua filme de actiune, nu de compozitie. OK, back to research.

Pe scurt daca vreti sa va faceti o imagine a filmului inainte sa il vedeti , imaginati-va Salvador Dali per ansamblu, sau mai practic... hmm... clipul de la Until It Sleeps de la Metallica ori Walking In My Shoes de la Depeche Mode. In combinatie cu cateva clipuri Marylin Manson din "epoca de aur". Ajungand pe traiectoria asta, am gasit ca acelasi regizor Tarsem Singh a regizat un clip clasic, la care face referire in filmul sau printr-un cadru pe care nu il divulg aici: Losing My Religion de la REM. In sfarsit ceva prinde contur.

In mare se pot identifica doi sau trei artisti care au inspirat motive si cadre din film si este o placere sa descoperi originalele daca ai chef sa cauti un pic. Unul este un norvegian pe nume Odd Nerdrum, cica acuzat de kitsch la vremea lui, de unde s-a preluat motivul femeilor de pe camp, intalnit in partea in care personajul lui Vince Vaughn isi face intrarea in lumea virtuala. Celalalt este un artist britanic ex-junkie, Damient Hirst, de unde s-a ales imaginea calului transat de planuri verticale, luata dupa o lucrare asemanatoare numita "Some Comfort Gained from the Acceptance of the Inherent Lies in Everything" :) The Cell e ca un spectacol suprarealist pe care nu poti sa il admiri ca atare fiindca te nelinisteste povestea din spatele lui. Un exemplu superb din capitolul "unde a ajuns filmul in secolul XXI".

Eroii sunt misto

De cate ori am o discutie pe teme cinematografice cu un cunoscator, si dupa ce dezbat filme, tehnici regizorale, jocuri actoricesti, scenarii, etc. si ma intreaba celalalt da' care e filmu' tau preferat? zic Blade. Unu. Sa vedeti reactii. Bine, zii altele. Eragon. X-Men.Unu. Orice dupa Marvel. Constantine. Iron Man. Batman. Van Helsing. I Am Legend. Chiar si Resident Evil. Stupoarea continua. Ceva de calitate nu iti place?
Nu inteleg de ce filmele cu super-eroi nu sunt considerate de calitate. Bine acuma ar trebui intrebat cum se considera un film a fi "de calitate". Mie imi plac la nebunie "fanteziile". Povestile. Sunt un copil mare. Imi iau ochii eroi, decoruri elaborate, efecte speciale profesioniste, daca are si un subiect mai de profunzime si se injura, si-o trag si e sange ca lumea, e absolut perfect din punctul meu de vedere. Da, e o parere taiata cu toporul si am sunat ca un sofer de TIR, dar asa sunt eu. Asta nu inseamna ca nu stiu sa apreciez orice alt gen oricat de abstract de film. Dar intotdeauna "am pus botul" cum se zice la astfel de povesti.
Da stie cineva ca Blade cand a fost facut el, in 97-98, a fost copiat de Matrix de exemplu si cateva efecte au fost duse la scara foarte larga si popularizate intr-un hal incat daca ai vedea acum filmul, ai zice ca e de serie B? Sau ca X-Men a fost facut de Brian Singer, ala care a fost considerat copilul minune al Hollywoodului dupa The Usual Suspects? Sau ca Batman a fost facut la inceputuri de Tim Burton sau ca ultimul a dat o interpretare geniala de Oscar? Sau ca Iron Man a avut un joc al dialogurilor absolut fantastic. In fine.
Ce n-am vazut: ala cu Ben Affleck (nu fac niciun efort sa imi amintesc nume si nici nu scotocesc pe google decat daca e absoluta nevoie), fiindca Elektra am vazut (numai ca sa o admir pe una din femeile pe care le ador, Jennifer Garner) sau The Hulk, amandoua, nu inteleg de ce unu e cu Eric Bana si unu cu Ed Norton, nu am inteles daca au legatura intre ele.
Ce imi pare rau ca am stat sa vad: Catwoman. Fantastic Four. Good God!
Ce am vazut dar nu m-a "atins": Superman. Hancock. Nu imi spun nimic. Spiderman. Imi pare rau, chiar am incercat. De trei ori.
Ce astept sa vad: Wolverine (nu trece o saptamana sa nu verific daca a scapat pe undeva de descarcat).
Imi plac in general filmele (fantastice sau nu) cu un singur personaj principal (si poate "consortul" aferent, desi ala de multe ori strica imaginea), care dintr-un motiv sau altul are sechele emotionale, este temperamental si taciturn si care, optional, are o predispozitie catre violenta si care este implicat intr-o misune de razbunare cu implicatii foarte personale, cu un personaj negativ extrem de sangeros, sarcastic si absolut malefic. Bine mi-au placut si comedioare de aventuri cum a fost Mumia sau Indiana Jones, ale caror personaje le consider tot super-eroi.
Super-eroul nu tre sa fie neaparat inzestrat cu insusiri supranormale sau sa poarte costum. Poate sa fie Bruce Willis de exemplu :)) D-aia mi-a placut Transporter, Terminatorul, seria aia de scurtmetraje-reclame la BMW cu Clive Owen. Sunt omul care a vazut Gladiator de 22 de ori si poate recita toate replicile. Extrapoland, ma sparg filmele cu subiecte mitologice cum sunt cele dupa mitogolia greceasca. Troy mi-a placut fiindca e facuta dupa cartea mea preferata, Iliada lui Homer. Mi-au placut si filmele de televiziune cu Ulise,Iason, Merlin, sau O mie si una de nopti, pe care le-am vazut tot asa de foarte multe ori pe unde apuc. Nu inteleg de ce nu mi-au placut Lord of the Rings sau Star Wars dar nu am reusit sa le urmaresc din proprie initiativa.
La femei sar peste Angelina Jolie direct la Jodie Foster in The Brave One. Milla Jovovich si Charlize Theron. Kate Beckinsale desi nu am avut niciodata rabdare sa vad Underworld cap-coada.
Filmele cu super-eroi sunt de amuzament, de distractie ar spune unii. Pentru mine cel putin, sunt o scapare din realitatea asta care poate deveni foarte des enervanta. Asta e explicatia clasica si asta e si explicatia mea. Imi place sa visez.

Din ciclul filme ne-misto

Tre sa fie si d-astea, ca prin comparatie celelalte filme sa fie misto.

As vrea sa ne-recomand un film astazi. Daca cumva sunteti fani filme cu vampiri (ca mine) sau fani Anne Rice (ca mine) si va plac filmele romantice cu povesti de dragoste interzise, si cu personaje care se lupta cu propria constiinta, regulile societatii din care fac parte, rebeli, etc, tineri si frumosi, NU va uitati la Twilight. Cu cat entuziasm si anticipatie am asteptat acest film asta toamna, dupa ce am beneficiat de o promovare heavy in uk, niste teaser-trailere de iti rodeai unghiile, niste protagonisti interesanti fizic (mai ales el, desigur). Faptul ca povestea din trailere imi suna cam putred a plictiseala nu a insemnat nimic pentru ochelarii mei de cal cand e vorba de trailere si afise interesante (asa am luat teapa si la The Day the Earth Stood Still). Ce a urmat in cele 2 ore sau cat a durat filmul... vorba aia "priceless".
Pe scurt filmul cica este ecranizarea unui ciclu de romane (!!!) de succes (!?!?!?!!!!!) despre vampiri si adolescenti. Si mai ales combinatia dintre, desigur, adolescenta umana ingenua, outsideritza intr-un orasel de munte, si, ati ghicit, una bucata vampir carismatic, care, evident, isi uraste conditia si traieste in afara regulilor vampiresti, deoarece, clar, are un suflet bun. Cei doi se cupleaza si, strigator la cerul vampiresc, el o duce chiar acasa sa ii cunoasca familia!!! In fine sunt si niste personaje negative tot din regnul cu colti (erau doua variante: fie apareau niste vampiri rai care sa o atace pe ea, fie vreun vanator de vampiri care sa il atace pe el; ala poate apare in partea a doua).
Cert este faptul ca filmul este in ultimul hal de slab, cu niste dialoguri asa previzibile ca poti pune filmul pe pauza si spune tu ce urmeaza. O singura chestie oarecum in aceiasi zona cu cuvantul "misto" este alegerea actorului principal. Intr-adevar o figura clasica de vampir la care Anne Rice probabil ar visa daca ar mai compune ceva in "Cronicile Vampirilor". Si coloana sonora unde se pot recunoaste niste nume precum Linkin Park sau Muse. In rest, un film facut parca "la comanda" pentru publicul puber american, cu un scenariu de Hallmark si o risipa de fonduri pentru efecte speciale. Habar n-am de ce a ajuns pe locul unu in box-office sau de ce se asteapta cu atata nerabdare urmarea.
Unde esti tu Blade, doamne?!
Mai bine urmariti Tru Blood de pe HBO. E serial dar e mult mai fain.