Am si eu o intrebare, cred mai mult retorica: daca vedeti un film tras mai prost, si vi se pare o prostie, desi imaginea este esentialmente proasta si pierdeti multe efecte speciale, umbre, imagini mai simpatic colorate, d-astea, credeti ca filmul poate sa va lase o alta impresie daca il vedeti undeva foarte bine?
Asa am vazut eu Terminator 4, un film care oricum consider ca este terminat, incheiat si sicriul batut in cuie de la T2, dar in stilul "ia o idee buna care a avut succes o data, de doua ori, si freac-o pe toate partile pana iese tot din ea, fiindca o sa mai prostesti lume sa vina la sequel-uri". Si acum stau si ma intreb oare daca il vedeam pe wide screen si surround sound, mi s-ar fi parut bun?
Ma captiveaza strategia de marketing a acestui film, trailer-ul care te da pe spate, intreaga tevatura care s-a facut in jurul lui, cu acest regizor McG si tabloul ala post-apocaliptic, si vocea ragushita a lui Christian Bale, dar nu reusesc sa raman impresionata dupa ce am vazut.
Terminator 1 si 2 la care o sa ma refer prin "seria Terminator" fiindca de T3 nu vorbeste nimeni, de parca nici nu s-a facut, si pe buna dreptate, mi s-au parut, dar poate doar mie, filme epice, nu filme-spectacol de efecte speciale. Bine, la vremea lui, T2 a fost cel mai scump film facut, in stilul lui Cameron, care cand face un film, poate hrani din buget vreo 4 state din lumea a treia, dar dincolo de efecte speciale, ceea ce te tinea pe "marginea scaunului" cum se zice, este povestea, suspansul, e un fir epic singular care creeaza o tensiune ascendenta, actiunea nu se rupe deloc, nu are ce sa iti distraga atentia, nu intervin alte personaje, sunt doar terminatorul (sau terminatorii, unul sau doi, atat!!!) si un personaj sau doua umane, in lupta, asta e important, numai asta conteaza!
Am avut impresia ca urmaresc Star Trek din greseala sau ca am dat peste serial. Nici nu stiu despre ce a fost pana la urma vorba, desi jur am fost si doritoare, si atenta. Unde e firul epic? Ce cauta doua gagici in film? Cine e tipu ala cu care incepe actiunea si care devine personajul principal? De ce se ridica conflictul ala la nivel de specie, cand era mult mai tensionat si mai captivant cand era la nivel mic? Oare sunt singura careia Matrix 2 si 3 i s-au parut tampenii fiindca au fost gandite la fel? Mie John Connor mi s-a parut personaj secundar. De ce i se zice Salvation, cand au lasat (din nou frate) loc pentru inca o continuare? Cine mama dracu' s-a salvat in filmul asta?
Am observat un singur lucru fain si anume acest McG, maestru in comercialisme gen clipuri r'n'b, a incercat pe alocuri sa faca un "tribut" al seriei, si a inserat niste motive simpatice pentru fani, cum ar fi niste replici "Come with me if you want to live" sau muzica "You could be mine" sau vocea Lindei Hamilton, sau tentativa aia de a uimi publicul cu o varianta a lui Schwartzie facuta frumos cu efecte speciale, dar atat. In rest este doar un film nereusit de actiune si o risipa de efecte speciale si bani. Nu mi se pare cu aproape nimic mai presus de T3 si sunt convinsa ca in scurt timp o sa se si uite ca a existat. Uitandu-ma care este ponderea sequel-urilor din filmele din ziua de azi, si mai ales ce calitate indoielnica pot sa aiba, raman la trista mea concluzie si anume ca asistam la decaderea cinematografiei de consum asa cum o stim, fiindca oamenii nu mai au idei si prefera sa recicleze idei de succes mizand pe nostalgia altora.
Mai, sincer sa fiu, de vreo cativa ani buni incoace m-am cam lasat de "uitat-la-filme-dupa-ce-am-vazut-trailerul". Adica sunt de parere ca foarte putine filme sunt pe masura trailer-ului, care oricum este facut sa te lase masca si sa te atraga la cinematograf, sa-si scoata banii...
ReplyDeleteDa, la cinematograf, pentru ca sunt 100% de parere ca un film de actiune (si nu numai, dar in special cele de actiune) iti trezesc un altfel de sentiment atunci cand sunt vazute wide si cu sunet surround. Neaparat tare (just kidding).
Un exemplu pe care il consider destul de bun este o scena din Valkyrie, cand ceva Spitfire-uri se vad venind inspre spectator, si trag. Si trag, si trag, si sunetul te asurzeste, si se aud si in fata ta, si in spatele tau, si simti gloantele de 92 cum se infig in nisipul de langa tine si incerci sa fugi si tocmai cand credeai ca ai scapat de moartea din cer, tocmai atunci o ultima rafala rasuna in tot cinematograful si loveste un jeep militar, aruncandu-l in aer.
Oh, da, experienta de la cinematograf este cu totul alta decat cea de acasa.
Am vazut o multime de filme intai in cinematograf si apoi acasa, sau invers, si niciodata nu mi s-au parut la fel (adica sunt pro cinematograf). Si ca sa iti mai dau un exemplu sa nu crezi ca se aplica numai filmelor de actiune: am fost (atunci cand a aparut) la Atonement. Dragutel filmul, nu comentez aici subiectul, dar ce mi-a placut cel mai mult la filmul ala, si am tinut minte, a fost coloana sonora. In special melodia cu sunetul de dactilografiere, care s-a auzit la un moment dat periculos de tare in cinematograf, poate mai asurzitor decat o rafala de Spitfire. Concluzie: am retinut sunetul, pentru ca mai apoi sa aflu ca filmul cu pricina a primit Oscarul pentru coloana sonora.
Revenind la T4, ce sa spun. Inca nu l-am vazut, ma tenteaza sa il vad, pentru ca nah, trailerul e fain :D si sunt fan Terminator (2, of cors). Cat despre subiect, imi cam imaginam (si dupa ce am vazut 3-ul) ca acesta (subiectul) cam lipseste cu desavarsire.
Cat despre Matrix, totusi parca nu le-as compara... (Da, sunt fan Matrix). - Stiai ca initial filmul a fost gandit ca o trilogie, dar pentru ca Warner nu au fost convinsi nici dupa BOUND ca filmul fratilor Wachowsky ar fi suficient de atragator pentru mase, s-a decis ca trilogia sa fie doar un film. Drept pentru care a aparut primul film, atat de laudat de toti pentru subiect, efecte speciale si atat de multe alte lucruri. Evident, in cele din urma Warner au fost convinsi sa scoata si celelalte doua parti, care... n-au prea mai adus lucruri inovative... iar lumea s-a plictisit... :)
OK.
ReplyDeleteDeci am vazut filmul.
La cinema. :D
Sunt total de acord cu tine ca povestea e sublima dar lipseste cu desavarsire. E de asteptat. Cel putin din punctul meu de vedere, daca un film a trecut deja de 2-3 parti, nu prea mai e ce sa apara nou. Doar desfasurare de actiune.
In schimb, revin la ideea din commentul precedent, referitoare la Cinema vs Acasa. N-o fi avut filmul cine stie ce poveste prea complicata (ba chiar mi s-a parut foarte predictiv la un moment dat - undeva prin prima parte :D), dar la efecte speciale lupta destul de bine cu X-Men Origins: Wolverine.
Imagine incredibila, sunet perfect, totul s-au unit senzational pentru o impresie exemplara.
Acum pot raspunde la intrebarea din inceputul postarii tale, si anume, da, sunet si imagine alterate pot da o impresie diferita de cea gandita de regizori si producatori.
Evident, nu suficient de mult cat sa fie o diferenta radicala, sau cel putin pe mine ma intereseaza destul de mult si aspectul "povestii" din film. La capitolul asta Wolverine sta mult mai bine, asa ca nu am decat sa vad si Star Trek si sa astept cu nerabdare Transformers 2...
nu ma tenteaza nici Star Trek nici Transformers 2... am revazut in schimb The Dark Knight zilele trecute si raman la parerea ca e cel mai bun , de departe, din toata seria. si ma bucur ca uite a ajuns la un asemenea nivel din toate punctele de vedere dupa porcaria aia chicioasa cu George Clooney. dar aici nu e vb de o singura poveste, e un personaj de benzi desenate unde ai incomparabil o mai mare libertate.
ReplyDeletedivagasem de la subiect :D
Well, can't argue with that...
ReplyDeleteDa, The Dark Knight este mult peste toate celelalte, si ca poveste, si ca actiune, si ca acting. Si un exemplu bun de "idei care nu se recicleaza, ci se iau de la zero..."
(cel putin pentru mine e o diferenta clara intre ce a fost inainte de Batman Begins si Dark Knight si acestea doua...)
si eu am luat The Dark Knight ca un contra-exemplu in ideea ca nu se mai fac sequeluri ca lumea si ca cinematografia de consum e in coma. dar din pacate cu o floare nu se face primavara.
ReplyDelete