Tuesday, 28 April 2009

Tragedia serii

cu dedicatie speciala

Aseara am prins putin dintr-un superfilm, dar n-am apucat sa vad prea multe fiindca eram cu un fan al actorilor principali si i s-a parut prea insuportabil de privit, prin urmare a trebuit sa schimbe canalul. Eu oi fi masochista, fiindca mi-a placut la nebunie cat am vazut.
Era un fel de tragedie-horror-comedie neagra-reality show, cu multe personaje impartite oarecum in doua tabere, instrumentate de un fel de personaj cheie, un fel de Dumnezeu, care intr-un fel le controla comportamentul. Tehnica regizorala este una absolut speciala, practic se trage o singura dubla. Mie imi placeau "personajele negative" cum ar veni, fiindca din cate am inteles au jucat exceptional, din nou ma oftic ca nu am apucat sa vad decat vreo cateva minute. Ceea ce ma intriga si ma bucura in acelasi timp e ca personajele pozitive cum ar veni (erau imbracate predominant in alb acum, insa este o simbolistica macabra, erau de fapt personaje negative deghizate, fiindca le-am vazut si in alt film imbracate tot in alb cum au macelarit alte personaje ingenue si naive, complet lipsite de aparare, imbracate in roz!) si-au primit un fel de pedeapsa divina cam ca in tragediile grecesti cand oamenii erau pedepsiti pentru aroganta cu care se credeau printre zei, prin urmare au fost reduse la tacere, facute una cu pamantul, distruse fara drept de apel, intr-un fel care in mod ciudat insa pe mine ma umplea de veselie, cam ca efectul Katharsis. Acest joc oarecum primitiv, bazat pe limbajul trupului cred, extraordinar de expresiv, era concretizat periodic in lovituri si piedici, drumul personajelor in alb era intrerupt mereu de interventiile acelui Dumnezeu care le zadarnicea eforturile atat de crud, si interventiile personajelor negative erau atat de bine si diabolic gandite, incat acesti cavaleri albi vazandu-se dominati tactic si mental, rabufneau ocazional in pusee de violenta, un fel de sacrificii disperate, si Dumnezeul Negru ii pedepsea dupa fapta lor intr-atat de crunt, incat ochii acestui fan cred ca s-au umezit si nu a mai suportat supliciul vizual.
Stiti cum sunt copiii mici cand se uita la un horror si ca sa nu ii apuce pandaliile, incep sa isi repete "nu e adevarat, nu e adevarat, e un film, e un film", cam asa isi spunea si acest fan "nu conteaza, nu conteaza, nu ii intereseaza Cupa, nu ii intereseaza Cupa"... ca intr-un cantec trist de leagan...




Thursday, 23 April 2009

Gospodina Curajoasa

Scenariu de film:

Un tip parcheaza o seria 5 in fatza unei vilute dintr-un cartier exclusivist si intra in casa vorbind la telefon. Acolo o dezordine desavarsita. Tipa dupa nevasta-sa, care apare cu o figura senina si semi-retarda. Intrebata initial "de ce dracu e dezastrul asta in casa?" femeia ridica din umeri si raspunde ca incearca si ea sa faca ce poate. Ca acu' au copii. Sotul, ca orice barbat normal care aduce banu gros acasa si nevasta casnica nu se deranjeaza macar sa tina casa in limitele bunului simt, se enerveaza. O apuca si o lipeste de perete, si desi probabil vroia sa ii arda o scatoalca, da in perete. Femeia mimeaza un fel de surpriza/groaza/criza de nervi/naivitate retarda. Apoi se duce sa isi linisteasca copiii care desi asistasera la scena, erau complet veseli si neafectati. Tentativa de scena lacrimogena cu mama si copiii imbratisati pe fondul unui "it's gonna be okay...". Apoi femeia se duce (se pare ca era ajunul Craciunului) pana la Mall (?!) sa ia hartie de cadouri (!!). Iese din casa si in tristetea ei ezita putin ce masina sa ia, BMW-ul sau 4x4-le. Probabil ii era sila de barba-su deci face o concesie si o ia pe a doua. Trebuie sa o compatimim, viatza e grea! Pe drum, isi suna nush ce secretara, si isi anuleaza cursul de spaniola de a doua zi, sau ceva. Sarmana. Strazile sunt complet pustii si intunecoase. Ai zice ca e doishpe noaptea. Ajunge la Mall. Acolo se pare ca era tot orasul, desi ora din seara parea inaintata. Era atat de plin incat nu era niciun loc liber de parcare. Nimic. Sute, mii de oameni erau in acel Mall, in seara de Ajun. Injura umpic si incurca circulatia, si gaseste un loc, insa remarca faptul ca un mitocan parcase masina pe doua locuri si gipanul ei nu incapea. Of Doamne. Ochii ei mari si albastri se umezesc. Intr-un final gaseste un loc, undeva chiar in apropiere de parcarea arhiplina, unde ciudat insa nu era nicio masina nimic. In drumul spre intrarea in complex, se opreste la masina parcata pe doua locuri si ii scrie repede un bilet in care isi concentreaza in cateva cuvintele stangace toata ura si indignarea ei pentru animalul care o privase de un spatiu de parcare.Intra in Mall si deja parca e stinghera intr-o lume mare. In vreo 10 minute timp in care vanzatoarea ii scrie gresit numele pe paharul de ceai si o alta gagica cu care se intalneste intamplator o face de cacat prin comparatia succinta a vietilor, remarcam faptul ca femeia noastra trebuia sa treaca drept o fiinta nesemnificativa si stearsa, pe care viata o calca in picioare. Parul ii statea in schimb perfect. In fine intra in magazinul de papetarie unde isi alege hartia de cadouri si pana iese afara, era complet pustiu. Da gol golut, de parca se anuntase ca in cealalta parte a orasului se dadeau Chryslere gratis. Trecand pe langa masina unde lasase biletelul, constata ca acesta nu mai e. Se urca la volan si cand sa plece, ah la dracu'! Din spate o blocheaza se pare chiar masina cu pricina (?!). Gospodina noastra timida se enerveaza brusc si devine o femeie fatala, gata sa se ia in gura si de ce nu la pumni cu oricare ar fi sicanat-o. Coborand din masina cu o atitudine de "muta-ti dracu' masina, idiotule!" are supriza (sau nu) sa dea peste patru "homeboys" cu chef de scandal, care o pazisera miseleste pe cea care scrisese biletelul. Cei patru se prezinta precum urmeaza: un american (el capo), un negru, un asiatic si un spaniol (!!!!!!) mai lipsea Pierre si Hans si ar fi fost o echipa completa. Deci cei patru sunt pusi pe chestii obraznice si violente si se iau de femeie. Apare za breiv mol cap, care o mierleste dupa 20 secunde, clipa in care pe femeie o apuca pandaliile, devine din nou fetita speriata-autista se urca in masina si de unde nu avea pe unde sa iasa, sare voiniceste o bordura si p-aci ti-e drumul. Derbedeii dupa ea. Acuma, daca ai fi intr-o asemenea situatie ce-ai face? Suni la politie. La naiba, telefonul era descarcat. Eh, atunci unde te-ai duce? Avand in vedere ca esti la volan si cu un avans multumitor fatza de urmaritori.

a) la politie

b) intr-un loc public unde ti-ai putea pierde urma

c) acasa in cartierul tau exclusivist inconjurat de ziduri prevazute cu poarta masiva, unde ai putea sa batzi la prima usa si sa chemi politia

d) intr-un loc parasit.

Unde credeti ca s-a dus??
Purtata de valurile terorii intr-un cartier aflat in constructie, departe de iuresul mallurilor si ale oricarei forme de civilizatie, aceasta The Brave One in varianta casnica, usor mai sexy dar ingrozitor de blonda intra cu masinoaia in primul bustean pus orizontal si se opreste. Dupa un icnit scurt isi inhatza constiincios o ladita rosie cu scule (!!!) si o ia per pedes. Baietzii chiuind veseli pornesc dupa ea. Din greseala mai mult, negrul moare (era de asteptat, negrii mor primii in filme ca inca nu fusese ales Obama probabil) si ceilalti innebuniti de durere, dau vina pe ea. Femeia si laditza rosie in loc sa o ia, din nou, spre civilizatie, fug intr-o padure care crescuse convenabil chiar langa santier. El capo, care este si cel mai smecher, mai inteligent si cu o rautate d-aia sexy cum le sta bine baietilor rai, incearca sa para ca face o fixatie pentru doamna intre doua varste, da nu prea ii reuseste.
Singura in padure, casnica noastra timida dezvolta un fenomenal instinct de supravietuire, ceva intre Rambo si Die Hard dar cu tzatze si freza, in ciuda tuturor impedimentelor, perfecta.
Detaliu de scena: dupa o urmarire cu lanterne prin desish, ea gaseste o gaura in care se tarashte si care evident este trecuta cu vederea. Apoi in loc sa intepeneasca acolo pana a doua zi dimineata macar, ea alege sa iasa si sa alerge haotic pana isi pierde urma. Apoi desi isi pierde urma, alege sa ii pandeasca pe cei trei care in durerea lor se imbatasera si ascultau un fel de rock emo langa masina. Apoi desi zgomotul si diversiunea erau perfecte ca sa se intoarca la 180 de grade si sa o ia tot inainte fara sa fie auzita, asteapta pana se opreste muzica si isi aduc aia aminte de ea ca sa incerce sa fuga stangaci. Cade pe partea stanga la poalele unui copac, insa se taie ingrozitor la mana dreapta. Lacrimi de disperare sunt alungate cu consecventa in clipa in care in tot acel iures nebun, desi cei trei sunt pe urmele ei si ea este la pamant, scoate un desen de-al fetitei ei din buzunar si il contempla duios. Apoi fortele ii revin cam ca ale lu Popey Marinarul si o sterge imediat in tufisuri. Cei trei ajung langa acelasi copac. In aerul tare al padurii, unul din ei, ala mai trotilat, exclama: "Stati! BVULGARI!! A luat-o p-acolo!!!" Este incredibil. Senzational. Daca supravietuia, sigur ii lasa someri pe toti cainii lupi politisti de pe lumea asta.
In fine, ca sa scurtam cavalcada, femeia pana la urma pandeste si omoara cu sange rece pe aialalti doi mai fraieri, cu ajutorul sculelor din cutiutza roshie. Asta fiindca ea facea si cursuri de mecanica, nu numai de spaniola. In cele din urma el capo, pe numele de baiat rau Chucky, o prinde iar ea, uneltind un plan diabolic, il face sa creada ca il doreste carnal, rau de tot, atunci, acolo, desi tocmai ii omorase prietenii. Cu o voce suava si totusi "dirty" ii sopteste un "Fuck me...!!" si baiatul se conformeaza. Printre miscarile unduitoare feminine, evident ca este omorat. O muzica usor triumfatoare incepe sa razbeasca de dupa copaci. Gospodina isi gaseste imediat drumul inapoi, catre masina, dupa ce tot filmul hoinarise aparent fara tzinta prin codru, masina a carei capota o cracaneaza putin si baga o manutza suava cu care face un click! si masina porneste (dupa ce o abandonase initial). Fiindca ea facea cursuri de mecanica.
Rupta, uda si cu parul desi in dezordine totusi alcatuind o freza sexy si rea, ajunge inapoi acasa. O bucata de drum evident ca trebuia strabatuta prin ploaie. Ea strange la piept hartia de cadouri pentru care plecase, si murmura un cantecel ca o psihopata. Ajunsa acasa, se duce direct la copiii ei pe care ii gaseste dormind ca niste ingerasi, ii saruta matern, apoi se intoarce la barbatul "abuziv" care incerca obraznic sa o provoace prin caterinci verbale, si ii baga in figura un revolver.

The End.

Singurul lucru pe care il mai zic despre acest film, intitulat ravashitor While She Was Gone, sau Away, ceva, ca actrita din rolul principal este Laureata cu Oscar Kim Basinger. Asa a aparut pe trailer. Probabil ca sa emfatizeze profunzimea si dramatismul jocului sau actoricesc. Un film ca sa zic asa, disturbing. Care imi confirma teoria ca in 2008, s-au scos in proportie de 80% numai filme de cacat si care ma fac sa imi pierd speranta in vreun action/thriller/horror bun pe viitor.

Wednesday, 8 April 2009

E clar, m-am ramolit.


Daca am inceput sa bocesc discret la comedii romantice, ori m-am ramolit si ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea, ori poate chiar am prins o comedie romantica buna! Rar prind comedii romantice bune. Cred ca ultima comedie romantica sau ma rog, ceva in genu, care mi-a starnit reactii emotionale puternice concretizate in secretii ale ochiului a fost Amelie. Mint, Love Actually. Ma rog, amandoua.
Azi s-a intamplat sa vad o comedie romantica in genul alora la care mama s-ar uita cu placere la bucatarie la o cafea si o tigara, doua, trei. Se intituleaza The Holiday. N-am prins inceputul dar pe ecran era latzita moaca (pe care de altfel o consider complet inexpresiva) a lui Cameron Diaz si am crezut ca ma uit la What Happens in Vegas. Dupa aia mi-am amintit ca vazusem demult trailerul la un film care se joaca pe doua fronturi, US si UK, cu doua reprezentante emblematice ca sa zic asa, pentru ambele cetati ale filmului: sus-mentionata si Kate Winslet, care ca in orice comedie care se respecta, ar trebui sa faca schimb de locuri si sa fie aruncate in doua medii complet diferite in care in cele din urma sa se acomodeaze si sa ajunga sa aiba succes.

Am aflat ca scenariul a fost scris cu cei patru actori in minte (barbatii sunt Jude Law si Jack Black) deci e clar ca rolurile ar trebui sa li se potriveasca perfect. Si chestia e ca au nimerit-o.
Povestea e simpla: doua femei fiecare cu cate o dezamagire in dragoste, se cunosc online si fac schimb de case pentru doua saptamani. Cea interpretata de Diaz este o femeie de afaceri de succes cu o vila cu piscina in LA, si cea interpretata de Winslet este o jurnalista care locuieste intr-un decor rural langa Londra. Cele doua se muta fiecare in casa celeilalte si fac bineinteles cunostinta rapida cu doi barbati fiecare din anturajul celeilalte, de care evident se indragostesc. Numai ca amandoi barbatii au si ei o situatie emotionala destul de complicata, si timpul este limitat, iar dincolo de dragoste ies la iveala toate obstacolele. Dintre toti cuplul Kate Winslet si Jack Black mi s-a parut cel mai reusit, fiindca niciodata n-as fi crezut ca i-as putea vedea impreuna, fiindca o Winslet comica da profunzimea (si putinul dramatism) de care era nevoie intr-un astfel de film, iar Black este un mascarici fermecator. Pe cealalta parte a Oceanului, Cameron Diaz e amuzanta in rolul fetei bogate, energice si nebune, dar care nu poate sa planga, iar Jude Law este baiatul bun, vaduv cu doua fetite care o aduce cu picioarele pe pamant.

Sunt cateva scene foarte savuroase, cum ar fi convorbirea telefonica in trei dintre Winslet, Diaz si Law sau aparitia fulger a lui Dustin Hoffman (cica chiar era in "cartier" in timpul filmarilor si cum o cunostea pe regizoare, si-a bagat si el nasul, si e chiar amuzant) sau aparitia lui Rufus Sewell in rolul fostului iubit british.
Coloana sonora e "dirijata" de maestrul Hans Zimmer, dar e plina de piese de sine statatoare de la The Killers la Jet si per ansamblu un mare plus in realizarea atmosferei. E pentru prima data cand remarc o coloana sonora la o comedie romantica (dupa Love Actually, desigur).
Daca mai pomenesc si despre regizoarea Nancy Meyers ca este specializata pe chick-flick-uri faine (Something's Got to Give, Father of the Bride, Private Benjamin), atunci sper ca am avut macar o mica contributie in a convinge ca acest film merita vazut.

Monday, 6 April 2009

Big no-no


Sa nu va treaca prin cap sa va uitati la 12 Rounds, nici macar de plictiseala.

Sa nu va pacaleasca numele Renny Harlin (pacat de Die Hard 2 si The Long Kiss Goodnight,).

Sa nu credeti ca John Cena poa' sa joace.

Fiti baieti destepti cum n-am fost io si uitati-va bine la trailer inainte sa-i dati drumul.

E o porcarie.