Tragedia serii

cu dedicatie speciala

Aseara am prins putin dintr-un superfilm, dar n-am apucat sa vad prea multe fiindca eram cu un fan al actorilor principali si i s-a parut prea insuportabil de privit, prin urmare a trebuit sa schimbe canalul. Eu oi fi masochista, fiindca mi-a placut la nebunie cat am vazut.

Era un fel de tragedie-horror-comedie neagra-reality show, cu multe personaje impartite oarecum in doua tabere, instrumentate de un fel de personaj cheie, un fel de Dumnezeu, care intr-un fel le controla comportamentul. Tehnica regizorala este una absolut speciala, practic se trage o singura dubla. Mie imi placeau "personajele negative" cum ar veni, fiindca din cate am inteles au jucat exceptional, din nou ma oftic ca nu am apucat sa vad decat vreo cateva minute. Ceea ce ma intriga si ma bucura in acelasi timp e ca personajele pozitive cum ar veni (erau imbracate predominant in alb acum, insa este o simbolistica macabra, erau de fapt personaje negative deghizate, fiindca le-am vazut si in alt film imbracate tot in alb cum au macelarit alte personaje ingenue si naive, complet lipsite de aparare, imbracate in roz!) si-au primit un fel de pedeapsa divina cam ca in tragediile grecesti cand oamenii erau pedepsiti pentru aroganta cu care se credeau printre zei, prin urmare au fost reduse la tacere, facute una cu pamantul, distruse fara drept de apel, intr-un fel care in mod ciudat insa pe mine ma umplea de veselie, cam ca efectul Katharsis. Acest joc oarecum primitiv, bazat pe limbajul trupului cred, extraordinar de expresiv, era concretizat periodic in lovituri si piedici, drumul personajelor in alb era intrerupt mereu de interventiile acelui Dumnezeu care le zadarnicea eforturile atat de crud, si interventiile personajelor negative erau atat de bine si diabolic gandite, incat acesti cavaleri albi vazandu-se dominati tactic si mental, rabufneau ocazional in pusee de violenta, un fel de sacrificii disperate, si Dumnezeul Negru ii pedepsea dupa fapta lor intr-atat de crunt, incat ochii acestui fan cred ca s-au umezit si nu a mai suportat supliciul vizual.

Stiti cum sunt copiii mici cand se uita la un horror si ca sa nu ii apuce pandaliile, incep sa isi repete "nu e adevarat, nu e adevarat, e un film, e un film", cam asa isi spunea si acest fan "nu conteaza, nu conteaza, nu ii intereseaza Cupa, nu ii intereseaza Cupa"... ca intr-un cantec trist de leagan...