E clar, m-am ramolit.

Daca am inceput sa bocesc discret la comedii romantice, ori m-am ramolit si ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea, ori poate chiar am prins o comedie romantica buna! Rar prind comedii romantice bune. Cred ca ultima comedie romantica sau ma rog, ceva in genu, care mi-a starnit reactii emotionale puternice concretizate in secretii ale ochiului a fost Amelie. Mint, Love Actually. Ma rog, amandoua.

Azi s-a intamplat sa vad o comedie romantica in genul alora la care mama s-ar uita cu placere la bucatarie la o cafea si o tigara, doua, trei. Se intituleaza The Holiday. N-am prins inceputul dar pe ecran era latzita moaca (pe care de altfel o consider complet inexpresiva) a lui Cameron Diaz si am crezut ca ma uit la What Happens in Vegas. Dupa aia mi-am amintit ca vazusem demult trailerul la un film care se joaca pe doua fronturi, US si UK, cu doua reprezentante emblematice ca sa zic asa, pentru ambele cetati ale filmului: sus-mentionata si Kate Winslet, care ca in orice comedie care se respecta, ar trebui sa faca schimb de locuri si sa fie aruncate in doua medii complet diferite in care in cele din urma sa se acomodeaze si sa ajunga sa aiba succes.

Am aflat ca scenariul a fost scris cu cei patru actori in minte (barbatii sunt Jude Law si Jack Black) deci e clar ca rolurile ar trebui sa li se potriveasca perfect. Si chestia e ca au nimerit-o.

Povestea e simpla: doua femei fiecare cu cate o dezamagire in dragoste, se cunosc online si fac schimb de case pentru doua saptamani. Cea interpretata de Diaz este o femeie de afaceri de succes cu o vila cu piscina in LA, si cea interpretata de Winslet este o jurnalista care locuieste intr-un decor rural langa Londra. Cele doua se muta fiecare in casa celeilalte si fac bineinteles cunostinta rapida cu doi barbati fiecare din anturajul celeilalte, de care evident se indragostesc. Numai ca amandoi barbatii au si ei o situatie emotionala destul de complicata, si timpul este limitat, iar dincolo de dragoste ies la iveala toate obstacolele. Dintre toti cuplul Kate Winslet si Jack Black mi s-a parut cel mai reusit, fiindca niciodata n-as fi crezut ca i-as putea vedea impreuna, fiindca o Winslet comica da profunzimea (si putinul dramatism) de care era nevoie intr-un astfel de film, iar Black este un mascarici fermecator. Pe cealalta parte a Oceanului, Cameron Diaz e amuzanta in rolul fetei bogate, energice si nebune, dar care nu poate sa planga, iar Jude Law este baiatul bun, vaduv cu doua fetite care o aduce cu picioarele pe pamant.

Sunt cateva scene foarte savuroase, cum ar fi convorbirea telefonica in trei dintre Winslet, Diaz si Law sau aparitia fulger a lui Dustin Hoffman (cica chiar era in "cartier" in timpul filmarilor si cum o cunostea pe regizoare, si-a bagat si el nasul, si e chiar amuzant) sau aparitia lui Rufus Sewell in rolul fostului iubit british.

Coloana sonora e "dirijata" de maestrul Hans Zimmer, dar e plina de piese de sine statatoare de la The Killers la Jet si per ansamblu un mare plus in realizarea atmosferei. E pentru prima data cand remarc o coloana sonora la o comedie romantica (dupa Love Actually, desigur).

Daca mai pomenesc si despre regizoarea Nancy Meyers ca este specializata pe chick-flick-uri faine (Something's Got to Give, Father of the Bride, Private Benjamin), atunci sper ca am avut macar o mica contributie in a convinge ca acest film merita vazut.