Ce m-a enervat la The Lovely Bones

De altfel un film misto, pe care il urmaream de mult sa-l urmaresc. Peter Jackson, care mie nu mi-a transmis absolut nimic iesit din comun la Stapanul Inelelor, de altfel un film niciodata pe gustul meu, incepe sa faca abia acum filme care imi atrag atentia. Am vazut si District 9 (apropo, daca nu vezi District 9 parerea mea e sa te lasi de film si sa te apuci de goblenuri), si de cand am vazut afisul am vrut sa vad si acest The Lovely Bones, cu o traducere romaneasca a titlului care imi jeneaza capacitatea de tastare deci nu o pomenesc.
E un film greu de incadrat intr-un gen, l-as baga in sectorul drama fantastica, daca s-a mai pomenit genul desigur. Am aflat ca este ecranizarea unui bestseller, desigur, dar ca nu s-a urmarit intocmai firul povestii care era putin scabroasa pentru a o adauga la norisorii roz si ochisorii albastri ai protagonistei pubere, asa ca a fost usor cosmetizata.
Cert este un lucru: filme cu Stanley Tucci in roluri usurele, fermecatoare si amuzante eu nu o sa mai pot privi ca inainte. Personajul usor de interpretat, pe care scrie "Award job", alaturi de ceva sedinte de machiaj, transforma orice actor cu ceva talent intr-un castigator. Personalitatea e prea puternica sa nu impresioneze.
De asemenea un actor care pana acuma imi facuse impresia ca ar fi trebuit sa se limiteze la New Kids on The Block face un rol convingator si emotionant, doua cuvinte atat de antonime cu expresia tampa pe care o afisase in toate filmele lui de actiune de pana acum. Ma refer la Marky Mark, care incet incet invata ca e pacat sa treci prin viata numai cu filme de categorie B si sa te chemi actor. Bravo lui.
Despre femeile din film numai de bine, incepand cu adolescenta din rolul principal care doar pare anonima, dar de fapt are o nominalizare la Oscar de acum 3 ani, continuand cu Rachel Weisz care sincer nu stiu cand mai are timp si de o casa, sa creasca o planta, ceva, fiindca e prezenta in toate filmele si Susan Sarandon care dupa parerea mea ramane una din marile doamne de la Hollywood.
Pana acum numai de dulce. Dar exista un aspect care m-a frustrat intreg filmul.
Povestea pe scurt: o familie tanara si frumoasa dintr-un orasel american cu o fetita blonda, angelica si emancipata. Un vecin psihopat, genul criminalului in serie ordonat si tacut care incearca sa para cetatean modern, planuieste sa o ucida. Scena crimei, suspans acumulat pana la extrem. Fetita trece pe lumea cealalta dar ramane undeva la mijloc si isi urmareste familia care incearca sa treaca peste socul vestii, felul in care le ameninta viata cu distrugerea. Felul in care familia incepe sa se destrame, in timp ce criminalul planuieste urmatoarea lovitura. Ma rog de aici sunt spoilere, bla bla, ceea ce ne aduce la final. Nu ma pot abtine sa nu il dezvalui: oasele fetitei indesate intr-un seif sunt aruncate intr-o groapa de gunoi, un fel de gaura neagra, si criminalul fuge de politie, ca sa o sfarseasca stupid, dupa ani de zile, din cauze naturale.
Ba baiatule, daca tot e fantezie, macar fa-o fantezie pana la capat! Omoara-l urat, cu furcile, da-i foc, baga-l la puscarie unde ii pregateste un urangutan mare si tatuat un pat la el in celula, ceva!! Bai da' se se impiedice si sa cada de pe un deal?!... in timp ce oasele fetitei nu sunt gasite niciodata, da nu-i nimic fiindca macar trece linistita pe lumea cealalta deoarece apuca sa se pupe cu un flacau. WTF??? Si cica in carte moartea personajului negativ este presupusa, nu este nici macar explicita, numa asa, de-a dracu', sa ne demonstreze cata rautate nepedepsita e pe lumea asta.
Asta nu mi se pare unul din filmele despre cata rautate e pe lumea asta, asta trebuia sa fie un film despre o crima, descoperirea unui criminal si pedepsirea lui. In fine. Oricum e un film care merita vazut pentru ca e un joc vizual foarte frumos cu un substrat emotional interesant.