Despre Paranormal Activity, film din 2007 care abia a avut premierele internationale si se gaseste in stare foarte buna de vazut online, s-a zis ca este cutremurator de inspaimantator, ca taie somnul pentru cel putin 2 saptamani si poate provoca paranoia si anxietate. A nu se vedea noaptea!! A nu se vedea singur!!! A nu se vedea si finalurile alternative!!!!!
Din pacate pentru mine, as putea spune, l-am vazut noaptea, in intuneric, langa o persoana adormita deci se poate spune ca singura. Persoana adormise deoarece in primele 15-20 minute, filmul seamana cu un reality show ieftin. Dar sa nu va descurajeze. Exista niste momente asa zise dramatice care culmineaza cu finalul care as putea spune ca este cel mai reusit din intreg filmul.
Se mizeaza pe reteta Blair Witch, care indiferent de cate ori ar fi folosita nu are cum sa fie intrecuta de xeroxuri. Se mizeaza pe suspansul de tip hitchcock-ian, adica nu conteaza ce vezi, conteaza ce iti imaginezi ca e acolo. Adica 20 de secunde de liniste pot fi mai inspaimantatoare decat o adolescenta plina de sange tipand, urmarita pe o alee intunecoasa de un tip cu o masca si un cutit. De acord. Ne-am pierdut atat de mult in high-budget-uri si efecte speciale incat daca te pune cineva sa urmaresti o camera intunecoasa in liniste iti creste instant pulsul.
As zice ca acest film trebuie urmarit de orice iubitor de cinema. Pur si simplu de dragul ideii pe care incearca sa o impuna si anume ca nu este nevoie decat de 15 mii de coco, un scenariu improvizat si o camera video sa scoti milioane de oameni din minti. Lui Michael Bay cred ca i-au stat floricelele de porumb in gat.
Daaarr...
Nu poti sa nu remarci faptul ca este un film plin de greseli retarde si impardonabile, cum ar fi:
1. Cum mama naibii o studenta si un day-trader (whatever that means) isi permit viloaia aia si mai tot timpul se filmeaza acasa in loc sa munceasca;
2. Desi aproape in fiecare noapte, in dormitor, camera surprinde cate o scena de toata groaza, si vorba aia ai dovada verde-n fata, cei doi protagonisti se incapataneaza sa doarma in aceeasi casa, aceeasi camera, cu aceeasi usa deschisa in dreptul careia doarme aceeasi victima, si mai ales, DORM DE RUP MALUL !!! Orice om normal nu ar mai fi pus piciorul in casa decat flancat de politie si spiritisti. Ei sforaie ca niste bebelusi.
3. Reactie pe moment la auzul unor pasi noaptea prin casa: gagica sare ca arsa, il trezeste pe barbat, face criza de nervi, razie prin casa, plans, panica, groaza si mister. Reactie la vederea casetei cu usi care se misca, lumini care se aprind si cearseafuri care se umfla: "Vezi, stiam eu ca e ceva in casa..."
4. Cei doi sunt impreuna de trei ani. Fata era vizitata de fantome de la varsta de 8 ani cu regularitate. Cu toate acestea, in decursul celor trei ani, el nu fusese partas la vreo manifestare de gen. Probabil fantomei ii placea acea vila si ar fi facut orice pentru casa. Pentru ca sa stranga lumea in cinemauri.
5. Femeia face noaptea lucruri pe care nu se le aminteste a doua zi, are faze catatonice, comportament cel putin psihopat si urme de muscaturi pe corp. Cu toate acestea, iubitul ei nu se gandeste sa ceara ajutor medical si prefera sa ramana mai departe in acelasi loc.
6. Femeia este trezita in mijlocul noptii, tarata de un picior de o forta nevazuta de-a lungul holului si iubitul ei se lupta sa o elibereze. A doua noapte, cei doi dorm dusi in acelasi pat.
7. Cei doi sunt urmariti pe parcursul a vreo 20 de nopti, singuri in casa noua. Nici macar nu incearca sa faca sex. Nu ma mir ca cel putin unul a luat-o razna!
Saturday, 28 November 2009
Friday, 4 September 2009
Cateva filme misto si cateva filme rusinoase
Dupa o pauza de scris, revin trecand in revista cateva filme pe care le-am vazut in ultima luna si pe care as vrea sa le mentionez. Incep cu alea bune:
There will be blood --- recunosc ca l-am vazut la recomandarea lu' domnu' Cristean si nu din proprie initiativa, pe scurt am vrut sa vad daca chiar a meritat lauda criticilor, si nu pot decat sa le dau tuturor dreptate. Daniel Day Lewis rupe gura tuturor scepticilor (cum eram si eu, mie nu mi-a prea spus nimic acest individ pana acum) cu o interpretare cum scrie in cartea cu lectii pentru actori geniali, scenariul exceptional te tine cu ochii cat cepele de la inceput (daca nu ma insel, primele 20 min ale filmului sunt mute, nicio replica, nu imi amintesc sa fie nici macar muzica) si intreg tabloul mie una imi aminteste de stilul romanelor interbelice ale scriitorilor nostri, adica realismul dur, naturalismul frust, intunecat, violent, axat pe analiza de personaje. Toata stima.
Alpha Dog --- l-am ravazut ieri, il vazusem cand a aparut, imi amintesc ca eram intr-un cadru feminin, un fel de petrecere in pijamale, mai o barfa mai un hi-hi-hi si am zis sa vedem citez "un film usor, cu Justin Timberlake". Nu a fost ceea ce ne-am asteptat, evident. Ramane unul din filmele mele preferate dintotdeauna, cu un scenariu bazat pe fapte reale, fara happy end, cu personaje excelente, cu o Sharon Stone cum n-ati mai vazut-o, cu un Bruce Willis cum nu l-ati mai vazut si mai ales cu idolul puberelor Timberlake intr-o interpretare neasteptat de reusita, atat cat i-a permis scenariul si experienta lui actoriceasca, care este sublima dar lipseste cu desavarsire. Un film despre ce fac copiii de bani gata ai Californiei cand se plictisesc si ce complicatii tragice atrag asupra lor si mai ales asupra celor nevinovati.
Anchorman --- mie imi place Will Ferrell si gata, mi se pare cel mai talentat actor de comedie din generatia lui, are un stil aparte de personaj si filme scrise parca special pentru el, iar asta mi s-a parut cea mai reusita situatie. E o comedie absurda, care nu trebuie luata in serios sau luata la puricat fiindca ar fi desfiintata ci luata ca atare. Delicioasa mi se pare aparitia aproape cameo a altor actori simpatici precum Tim Robbins, Vince Vaughn, Seth Roegen, a aluia brunet din fratii Wilson (mereu ii confund) dar mai ales a lui Ben Stiller ("como estas, biatches?"). De vazut pentru relaxare si amuzament intr-o zi ploioasa.
Me, myself and Irene --- alta comedie absurda pe care am declarat-o preferata mea dintre cele facute de fratii Farrelly (There's Something about Mary, Kingpin, Dumb and Dumber). Desi Jim Carrey nu m-a amuzat niciodata sub nicio forma posibila, aici in rolul politistului tantalau dar cu inima de aur, care refuza sa creada ca cei trei baieti ai sotiei sale, negrii precum crema de ghete, nu sunt ai lui, si care din cand in cand se transforma intr-un alter ego nesimtit, afemeiat si pus pe scandal, m-a spart de ras pur si simplu. De vazut oricand.
Seria Die Hard --- pai mai exista cineva pe planeta sa nu o fi vazut? (ma refer la primele 3 evident, partea a 4-a o consider doar un film de actiune cu Bruce Willis). Primele doua parti cel putin imi amintesc ca erau la mare cautare acum vreo 10 ani cand aparuse Pro Tv si le dadeau numai la momente speciale. Filmele care au desfiintat mitul politistului erou cu patratzele pe burta care da palme cu piciorul si au creat mitul eroului tip Bruce Willis.
Filme carora le-as atasa semnul ala rosu cu liniutza alba pe orizontala, ca sa nu va pierdeti timpul:
Bruno --- l-am vazut din plictiseala, si la final am ajuns la concluzia ca plictiseala a fost mai interesanta. Lui Ali G, Borat sau cum il cheama pana la urma pe actorul principal ii recomand calduros sa se lase dracu' de personaje d-astea de toata jena si sa se apuce de actorie, ca scanteie are, dar nu ii compenseaza grosolania. Nici nu cred ca are rost sa povestesc despre el, cert e ca extrem de multi melteni de pretutindeni apreciaza genul asta de umor greu de digerat, dovada incasarile uriase. Singura parte buna pe care o gasesc acestui film este ca e o satira la adresa societatii americane, precum Borat. Pe scurt, sunt unele scene unde ramai interzis de cat de retardati sunt americanii (scena castingului care se gaseste cam in orice trailer si nu merita sa rabzi tot filmul pentru ea). Ma intreb serios daca o fi fost pe bune, fiindca daca a fost pe bune, umanitatea asa cum o cunoastem este in mare pericol.
Lions for Lambs --- daca a auzit cineva de filmul asta, este productie 2007, regie Robert Redford, joaca acelasi Robert Redford, Meryl Streep si Tom Cruise. Ati zice "uau!". Ziceti degeaba. Este inca un sirop despre politica si razboi, pe scena Afganistanului, si pe tot parcursul filmului o sa aveti impresia ca vedeti un drapel american fluturand in decor si coloana sonora cu imnul de stat. Este un film care trebuie sa sensibilizeze dar ingretoseaza fiindca este putin spus exagerat. Singurul rol realist este evident cel al lui Streep. Exista trei povesti oarecum paralele, cu un singur numitor comun: cat de destept si de sacrificiu este spiritul americanului tanar de rand si cat de gresit este el pastorit de liderii politici. Booooriiiiiing.
Land of the Lost --- trebuia sa il pomenesc, desi e tot cu Will Ferrell. Acest film este o greseala. Pare scris de un copil de 10 ani. O risipa de efecte speciale. Singura data cand s-a vazut o grimasa pe fatza mea in timp ce am urmarit acest film a fost cand m-am strambat de scarba la unele scene grosolane. Pierdere de vreme.
There will be blood --- recunosc ca l-am vazut la recomandarea lu' domnu' Cristean si nu din proprie initiativa, pe scurt am vrut sa vad daca chiar a meritat lauda criticilor, si nu pot decat sa le dau tuturor dreptate. Daniel Day Lewis rupe gura tuturor scepticilor (cum eram si eu, mie nu mi-a prea spus nimic acest individ pana acum) cu o interpretare cum scrie in cartea cu lectii pentru actori geniali, scenariul exceptional te tine cu ochii cat cepele de la inceput (daca nu ma insel, primele 20 min ale filmului sunt mute, nicio replica, nu imi amintesc sa fie nici macar muzica) si intreg tabloul mie una imi aminteste de stilul romanelor interbelice ale scriitorilor nostri, adica realismul dur, naturalismul frust, intunecat, violent, axat pe analiza de personaje. Toata stima.
Alpha Dog --- l-am ravazut ieri, il vazusem cand a aparut, imi amintesc ca eram intr-un cadru feminin, un fel de petrecere in pijamale, mai o barfa mai un hi-hi-hi si am zis sa vedem citez "un film usor, cu Justin Timberlake". Nu a fost ceea ce ne-am asteptat, evident. Ramane unul din filmele mele preferate dintotdeauna, cu un scenariu bazat pe fapte reale, fara happy end, cu personaje excelente, cu o Sharon Stone cum n-ati mai vazut-o, cu un Bruce Willis cum nu l-ati mai vazut si mai ales cu idolul puberelor Timberlake intr-o interpretare neasteptat de reusita, atat cat i-a permis scenariul si experienta lui actoriceasca, care este sublima dar lipseste cu desavarsire. Un film despre ce fac copiii de bani gata ai Californiei cand se plictisesc si ce complicatii tragice atrag asupra lor si mai ales asupra celor nevinovati.
Anchorman --- mie imi place Will Ferrell si gata, mi se pare cel mai talentat actor de comedie din generatia lui, are un stil aparte de personaj si filme scrise parca special pentru el, iar asta mi s-a parut cea mai reusita situatie. E o comedie absurda, care nu trebuie luata in serios sau luata la puricat fiindca ar fi desfiintata ci luata ca atare. Delicioasa mi se pare aparitia aproape cameo a altor actori simpatici precum Tim Robbins, Vince Vaughn, Seth Roegen, a aluia brunet din fratii Wilson (mereu ii confund) dar mai ales a lui Ben Stiller ("como estas, biatches?"). De vazut pentru relaxare si amuzament intr-o zi ploioasa.
Me, myself and Irene --- alta comedie absurda pe care am declarat-o preferata mea dintre cele facute de fratii Farrelly (There's Something about Mary, Kingpin, Dumb and Dumber). Desi Jim Carrey nu m-a amuzat niciodata sub nicio forma posibila, aici in rolul politistului tantalau dar cu inima de aur, care refuza sa creada ca cei trei baieti ai sotiei sale, negrii precum crema de ghete, nu sunt ai lui, si care din cand in cand se transforma intr-un alter ego nesimtit, afemeiat si pus pe scandal, m-a spart de ras pur si simplu. De vazut oricand.
Seria Die Hard --- pai mai exista cineva pe planeta sa nu o fi vazut? (ma refer la primele 3 evident, partea a 4-a o consider doar un film de actiune cu Bruce Willis). Primele doua parti cel putin imi amintesc ca erau la mare cautare acum vreo 10 ani cand aparuse Pro Tv si le dadeau numai la momente speciale. Filmele care au desfiintat mitul politistului erou cu patratzele pe burta care da palme cu piciorul si au creat mitul eroului tip Bruce Willis.Filme carora le-as atasa semnul ala rosu cu liniutza alba pe orizontala, ca sa nu va pierdeti timpul:
Bruno --- l-am vazut din plictiseala, si la final am ajuns la concluzia ca plictiseala a fost mai interesanta. Lui Ali G, Borat sau cum il cheama pana la urma pe actorul principal ii recomand calduros sa se lase dracu' de personaje d-astea de toata jena si sa se apuce de actorie, ca scanteie are, dar nu ii compenseaza grosolania. Nici nu cred ca are rost sa povestesc despre el, cert e ca extrem de multi melteni de pretutindeni apreciaza genul asta de umor greu de digerat, dovada incasarile uriase. Singura parte buna pe care o gasesc acestui film este ca e o satira la adresa societatii americane, precum Borat. Pe scurt, sunt unele scene unde ramai interzis de cat de retardati sunt americanii (scena castingului care se gaseste cam in orice trailer si nu merita sa rabzi tot filmul pentru ea). Ma intreb serios daca o fi fost pe bune, fiindca daca a fost pe bune, umanitatea asa cum o cunoastem este in mare pericol.
Lions for Lambs --- daca a auzit cineva de filmul asta, este productie 2007, regie Robert Redford, joaca acelasi Robert Redford, Meryl Streep si Tom Cruise. Ati zice "uau!". Ziceti degeaba. Este inca un sirop despre politica si razboi, pe scena Afganistanului, si pe tot parcursul filmului o sa aveti impresia ca vedeti un drapel american fluturand in decor si coloana sonora cu imnul de stat. Este un film care trebuie sa sensibilizeze dar ingretoseaza fiindca este putin spus exagerat. Singurul rol realist este evident cel al lui Streep. Exista trei povesti oarecum paralele, cu un singur numitor comun: cat de destept si de sacrificiu este spiritul americanului tanar de rand si cat de gresit este el pastorit de liderii politici. Booooriiiiiing.
Land of the Lost --- trebuia sa il pomenesc, desi e tot cu Will Ferrell. Acest film este o greseala. Pare scris de un copil de 10 ani. O risipa de efecte speciale. Singura data cand s-a vazut o grimasa pe fatza mea in timp ce am urmarit acest film a fost cand m-am strambat de scarba la unele scene grosolane. Pierdere de vreme.
Friday, 7 August 2009
Ce face lipsa cablului din om
Ieri a picat DigiTv din cauza ca era vreme proasta si n-am putut sa ma uit nici la Friends nici la Two and a Half Men. Si pen' ca am refuzat sa ma uit la The Hangover din nou cu oameni care nu au vazut tot filmul fiindca au adormit (si pe buna dreptate as spune) am vizionat tot la insistentele altuia From Hell.
From Hell este un film cu Johnny Depp. Cam asta se stie despre el, deoarece este suficient. A, da. Si despre droguri! Deci este un film cu Johnny Depp si despre droguri. Si crime, deci sange. Prin urmare, From Hell este un film cu Johnny Depp, droguri, si sange. Sa-mi moara doi vecini de palier (stau la casa) daca mai pot sa spun ceva despre acest film. Eu imi facusem o impresie foarte buna despre Depp, probabil datorita legaturii cu Tim Burton si mi-a placut la nebunie in Piratii din Caraibe, asadar am inceput sa ma uit cu 
entuziasm la aceasta mandra productie a anului 2001. Unul a adormit, dupa o lupta crancena, celalalt si-a pus castile si s-a apucat de altele, iar eu m-am zbatut cat am putut sa nu cad si eu rapusa, am fumat, mi-am schimbat des pozitia, am incercat sa comentez, sa dau sonorul mai tare, etc. Am reusit sa raman treaza pana la urma si ma mandresc cu asta!Johnny Depp are un accent cockney care mai scapa din cand in cand, alaturi de alta americanca, Heather Graham. Amandoi m-au amuzat fiindca se vedea ca isi dau silinta sa vorbeasca british. Dupa aia, acelasi Depp este un drogat, care are viziuni despre niste crime. Se drogheaza cu tot felul de chestii funny, cu laudanum, cu absint, opium, chestii. Si este inspector. Deci drogurile il ajuta sa rezolve unele crime, fiindca ii provoaca viziuni. De data aceasta, crimele sunt savarsite de nimeni altul decat Jack the Ripper, care, dupa cum se stie, taia 
curve din Londra sfarsitului de secol 19. Desigur, personajul lui Depp este pe urmele lui si mai mult decat atat, se indragosteste de personajul lui Heather Graham, care este bineinteles curva. Apare si Ian Holm, pe care eu NU POT sa il vad si altfel decat in rolul preotului simpatic din Al 5lea Element, pur si simplu nu pot. Ei bine, aici acest batranel cu figura de bunicutz este nimeni altul decat cel mai sangeros criminal in serie care a terorizat Londra vreodata, si anume Jack Spintecatorul. Asta se afla la final, imi cer scuze daca am stricat surpriza. In tot restul filmului, Jack se vede ca un fel de umbra, de dimensiuni uriase si cu o voce guturala gen crainic de trailere. Mai mult decat atat, Jack nu este un nimeni care ucide din vreun complex al lui Oedip gone bad, el face parte din clubul masonilor din Londra, este doctorul oficial al Curtii, si omoara ritualic. Personajul lui Depp este antrenat in aceasta comunitate de reveriile lui si deja incepe sa sune a The 9th Gate, profetii, carti sfinte, etc. Suna complicat, de fapt nu e. Fiindca sunt atat de putine personaje incat criminalul se afla usor, prin excludere, si trebuia sa fie unul dintre ele si nu un necunoscut, fiindca s-ar fi stricat atmosfera aia grea, grotesca, pe care a incercat-o filmul.Deci ce trebuie retinut din acest From Hell este ca e un film cu Johnny Depp, cu droguri, si cu sange.
Subscribe to:
Posts (Atom)