Filme misto

Poate am eu ceva (DRAGOS BUCUR)

2011-07-11T02:21:00.000-07:00

...cu filmele romanesti, in general, si alea romanesti recente, in particular. Nu pricep de ce sunt majoritatea despre comunism si revolutie, sau despre oameni in mizerie si tigani, sau despre alte tampenii fara sens, si cum non-sensul are o asemenea priza la critica straina, fiindca probabil aia nu vor sa se faca de cacat admitand ca nu pricep despre ce e vorba si zic ca e ceva magnific, cam ca o pictura postmoderna d-aia pictata cu curu', care este o aruncatura de vopsea, dar poate capata valente transcedentale.

Sincer in afara de teatru, scoala de actorie romaneasca mi se pare nula in proportie de 90%. E ca si cum toti actorii sunt formati pentru teatru. Se vede in dictia lor. Urasc dictia romaneasca din filme. Este atat de teatrala, incat imi vine inapoi. Mie daca vreodata mi-ar raspunde ghiseista de la RATB pe ton de-ala nazal, raspicat, cred ca as face un pas inapoi si m-as uita de camere ascunse. HELLO! In viata reala nu vorbeste nimeni asa, cineasti realisti ce incercati sa fiti! E de cacat! Va dati de gol!

Am vazut zilele trecute filmul romanesc "Marti dupa Craciun". De ce? Buna intrebare. Era tarziu, chiar nu era nimic de vazut la televizor, ma pregateam sa ma culc si al meu a avut proasta inspiratie, in drumul lui spre Poker Stars, sa dea pe HBO. Am vazut, atentie, doua cururi goale in secventa de incepere. Ba chiar al meu a vazut si un penis, in trecere, si eu am ramas sa ma uit in sperantza (!!) ca poate il vad si eu. Imi doresc sa nu il fi vazut, deloc, atunci, niciodata, vreodata, nimic, deloc, nu, nu!! Cine puii mei a gandit ca e potrivit sa arunce niste organe genitale intr-un film romanesc despre probleme de viata, reale, ale unor oameni obisnuiti, in sprijinul realismului, in secventa de inceput, a facut-o probabil pentru ca ii era teama ca nimeni nu s-ar mai uita altfel, si asa e!

Un film de un profund CACAT, cu actori de CACAT, poveste de CACAT, nu am mai vazut de cand am vazut ultimul film romanesc!!! De ce a luat premii, oricare ar fi acelea? Ce fel de cinematografie se premiaza in ziua de azi?? De ce p... mea DRAGOS BUCUR apare in toate filmele, reclamele, videoclipurile romanesti??? M-am saturat de DRAGOS BUCUR! Il vad peste tot pe DRAGOS BUCUR! Chiar si cand ma uit in oglinda dimineata in baie, am senzatia ca il vad pe DRAGOS BUCUR dupa perdeaua de la dush, lui barbata-miu cateodata ii raspund DRAGOS BUCUR la telefon, cand ma intreaba cineva de unde sunt, raspund automat BUCUR! DRAGOS BUCUR! A, pardon. BUCUResti. MOR! Chiar nu mai exista actori romani? Tre sa asteptam sa moara DRAGOS BUCUR ca sa mai distribuim si alti ghinionisti care joaca episodici prin piese de treatru asteptand marea sansa intr-un film romanesc de arta?!

Revenind la acest film romanesc cu DRAGOS BUCUR, trebuie neaparat sa precizez, pentru nefericitii care nu l-au vazut inca, ca este un film in care nu se intampla nimic. Cam ca "Politist, adjectiv", un alt film, bineinteles, cu DRAGOS BUCUR. Pentru cei care m-ar contrazice ca nu se intampla nimic, este despre un tip la vreo 40 de ani, al carui penis ma urmareste (si nu la modul pozitiv, deci va puteti inchipui de ce ma urmareste!!!), stiu, este incredibil de crezut, dar nu este DRAGOS BUCUR, fiindca DRAGOS BUCUR joaca un rol secundar! Deci acest tip la 40 de ani, are o familie compusa din nevasta, fetita de aproximativ 12 ani, un job caldutz, un apartament la bloc, o amanta mai tanara cu genitalele la vedere, niste parinti simpatici (macar aia! asta pentru ca apare si Rebengiuc, saracul, cu oamenii ca el o sa moara cinematografia romaneasca autentica, aia fara dictie de ras!). Dupa vreo 2 scene, aia oripilanta de inceput, inca una in familie, care te fac sa te simti de parca ai o camera ascunsa in casele acestor persoane care vor sa para realiste, in situatii de viata comuna, e o scena in care el isi duce copilul la dentista (amanta) si apare si nevasta, dupa aia o scena in care el se duce sa-i ceara scuze amantei ca a venit si nevasta la dentist cu copilul, dupa aia inca o scena in care el ii marturiseste nevestei ca are pe altcineva, dupa aia singurele momente de ras, adica singurele momente care ma trezesc din plictiseala expectativa in care te tine filmul, fiindca nevasta-sa injura original ("O lasi p-aia sa ii bage mainile in gura lu' fi-ta dupa ce-ti umbla tie la p...a?!?!"), dupa aia o scena in care el se tireaza in garsoniera amantei unde DRAGOS BUCUR il ajuta sa care ceva si beau o bere, si dupa aia o scena in care el, aflat la parinti, da cu ochii de nevasta-sa la cina in familie de Craciun si pun pe sest la cale procedurile de divort. Atata! Asta e tot. Jur. Aceasta criza existentiala transpusa pe pelicula. E a doua oara in viata cand pierd 2 ore pe care nu mi le mai da nimeni, urmarind un film romanesc fara fond, fara profunzime, care incearca disperat sa socheze, cu un actor principal expresiv ca o cizma, al carui penis va urmari publicul mai ceva decat subiectul productiei, si bineinteles cu omniprezentul, sergiunicolaescianul, DRAGOS BUCUR!!!

Chiar as vrea sa stiu si eu, carei categorii de oameni acest film pare interesant?

M-am luat cu mainile de cap

2010-08-18T04:16:00.000-07:00

cand am vazut vreo doua, trei trailere cu ce vrea sa ne mai vrajeasca de la Hollywood.
In primul rand, o idee absolut originala, pe modelul thriller SF, despre o invazie extraterestra. Cu alte cuvinte, intr-o buna zi/noapte cerul se intuneca de umbra unei mari nave venite din spatiu, sau mai multe, oricum grupate deasupra unei metropole americane desigur. Absolut fresh, nemaintalnit. Cum adica Independence Day, ce-i aia? A fost demult, cand publicul tinta mergea in picioare pe sub masa. Din acea nava, sau nave, care se pare stationeaza exact cat sa creeze un anume suspans imbecil de genul "friend or foe" si cat sa se speculeze asupra tendintelor invazioniste (care Mars Attacks? N-am auzit de el) la un moment dat, la un semn, se deschid niste porti din nave si incepe sa se suga populatia inauntru la gramada. Ce ma seci frate cu War of the Worlds, n-am vazut in viata mea.
De pe imdb.com mi se spune in primul rand ca aceasta pelicula de o prospetime de idei cum nu s-a mai vazut de anul trecut incoace a crescut in popularitate de 1600%, semn ca publicul tinta de care vorbeam mai sus, aflat inca in vacantza si satul de Toy Story 3, este entuziast. Dupa aceea remarc o lunga lista de actori necunoscuti, printre care si o romanca (!!!) in rolul "big hat girl" (!!!)
Prevad un fel de sfarsitul lumii, care nu s-a mai vazut in 2012 si nici The Day the Earth Stood Still, sau poate alternativ extraterestrii sunt niste tipi de treaba, ca in Knowing sau Intalnire de Gradul Trei. Oricum ar lua-o, va fi ceva absolut nemaivazut.

Urmeaza o alta pelicula care m-a surprins cu nesimtirea cu care preia si readuce pe pelicula niste chestii atat de fumate, dar ATAT de fumate, incat au ajuns sa se faca si filme de serie B pe treaba asta.
Se prabuseste o statie spatiala americana inapoi pe Pamant. Si aduce cu sine niste organisme care se dovedesc a fi niste monstri nenorociti care incep sa decimeze populatia. Si ca sa fie mai mare tensiunea, monstrii nu se vad... sunt doar sugerati... Sa ma apuc sa fac o lista cu cel putin 10 filme care au abordat acest subiect in ultimii ani? Mi-e sila.

Inception

2010-07-20T02:14:00.000-07:00

Mi s-a intamplat ceea ce speram sa mi se intample de cand am crescut si am inceput sa ma duc singura la filme: am vazut un film care nu mi-a contrazis asteptarile. Cu alte cuvinte presupuneam ca e bun si ca merita sa ma duc sa il vad pe wide screen, am fost, si am avut dreptate, chiar a meritat. Dupa cateva esecuri, am zis sa imi iau multe masuri de siguranta inainte sa platesc un bilet, ca asa puteam sa astept vreo luna si sa il vad pe net ca un tradator de neam si tara. Prima masura de siguranta a fost Chris Nolan. Adica, la dracu', ce film a facut el de nu a meritat vazut. Cred ca e singurul regizor care pana in momentul de fatza, din punctul meu de vedere, nu a dat gres. Al doilea motiv e Leonardo di Caprio. Nu am mai fost la cinema sa vad un film de-al lui de cand eram copil. Dar nu am suficiente cuvinte de lauda pentru ce cariera frumoasa a reusit sa isi faca, desi incepuse incert dupa modelul puberilor fara camasi din filmele cu adolescenti care ne intoxica acum. Nu stiu cine l-a ghidat, cine i-a ales scenariile, insa baiatul de vreo cativa ani incoace cel putin face numai filme destepte pe banda rulanta. Si slava cerului nu m-am inselat de data asta.
Filmul desi este facut pentru IMAX se poate vedea cu succes si pe ecran normal sau wide screen, fiindca desi se face foare mult tam-tam pe efectele vizuale, nu asta e punctul lui forte. Adica se vede ca s-au cheltuit ceva banuti pentru imagine, imagini superbe de altfel, insa rolul lor e de a construi senzatiile pe care trebuie sa le experimentam, nu de a fi in centrul atentiei, ca la Avatar de exemplu sau un film 3D. Scenariul e tare ca otzelul, in cazul asta, fiind desigur ajutat de o echipa puternica de actori talentati. Scenariul e misto fiindca desi se invarte in jurul personajului principal, nu neglijeaza personajele secundare deloc, astfel incat apar niste interpretari secundare extrem de reusite, actorilor "mai mici" li se da ocazia sa straluceasca suficient de mult incat sa nu fie in plan prea secund si sa creeze cu totii o interpretare generala frumoasa fara sa evidentieze prea mult pe unul sau altul. Se lucreaza in echipa mult in filmul asta. In al doilea rand scenariul e tare fiindca e solicitant, e complicat ca un labirint daca nu esti atent la orice detaliu. Sta la baza lui o idee explorata si para-explorata in Matrix - lumea ca vis - numai ca se pleaca de la premisa universului acestuia ca lumea reala si nu invers ca in Matrix. Apoi se arunca niste hint-uri si imagini din Dark City daca il stiti (film subapreciat mult la vremea lui, dar care sta la baza unor mari idei de dupa). Insa firul pe care se merge este intens lucrat si profund original, si asta surprinde mult in prezentul asta cinematografic care ma scoate din sarite cu aberatiile lui recurente. Cica scenariul dospeste de vreo 10 ani , este scris, rescris, retusat, studiat cu actorii, Nolan fiind un perfectionist. Scopul lui e sa fie surprinzator, debusolant si deschis interpretarilor, cu un final la fel de deschis (nici nu ma asteptam sa fie un final inchis la ce poveste a avut filmul).
In ceea ce priveste povestea, o rezum ca de obicei scurt, fiindca cel mai bine se deduce din trailer. Candva, intr-un viitor apropiat sau un prezent necunoscut, cineva foloseste metode neconventionale de sondare a creierului uman aflat in stare de vis. Un magnat il angajeaza sa implanteze o idee in mintea unui alt pesonaj. Eroul principal isi strange o echipa de profesionisti si trece la treaba, insa are multi demoni interiori si chestia asta ii ameninta misiunea fiindca orice proiectie a subconstientului este periculoasa in lumea visului. Este simplu. Ceea ce complica lucrurile este felul in care e spusa povestea, pe alocuri cu planuri si fir epic intrerupte (Memento rings any bell?) si imaginile halucinante incearca sa te distraga de la firul epic, de la realitate, de aia te trimit toti la IMAX. Poate daca l-ai vedea la calculator, ai retine mai bine ideile, dar nu asta e scopul, scopul este dupa cum am mai zis, sa te ameteasca de cap. Si ar trebui sa lasi filmul sa te ameteasca de cap.
Am remarcat, pe langa Leonardo di Caprio, caruia nu am ce sa ii reprosez, ca de obicei, decat ca este enervant de talentat, pe Ken Watanabe, atat de scump la vedere de cand a dat lovitura cu filmul cu samuraii, si baiatul ala cu trei nume dintre care ultimul e Lewitt. Feminin, apar Marion Cotillard care este infricosatoare, asa cum trebuie, si Ellen Paige intr-un rol mai mult decorativ, cu bujori in obrajori, mica si care se agita mult dar fara profunzime scenaristica. Mi-a placut mult cum a jucat Cotillard, aproape ca intr-un film de groaza. Ce nu mi-a placut a fost detaliul piesei lui Edith Piaf (din punctul meu de vedere, actrita inca se identifica in mintea multora cu Piaf, imaginea e prea proaspata, ar fi trebuit folosita alta piesa). Pentru cei care nu stiu, Non, je ne regrette rien este un motiv al filmului si se aude de multe ori, iar pentru cei care habar nu au pe ce lume traiesc, rolul vietii lui Marion Cotillard este in filmul biografic al marii cantarete.
Alt detaliu care mi-a placut a fost cat de bine s-a ancorat povestea in literatura, nu e doar o poveste cinematografica. Este un film romantic in totalitate, cred ca Eminescu ar fi fost mandru de el daca l-ar fi vazut. Ideea lumii ca vis, construita pe motive ca labirintul (Ariadne, arhitecta din film, este zeitatea asociata cu labirintul minotaurului), dragostea pierduta si idealizata, ideea omului ca Dumnezeu, puterea intelectului, si imagini cromatice de genul apa ca element care intretine visul, caderea, culorile intunecoase folosite in lumea reala versus culorile vii folosite in planul visului, muzica etc etc etc. Totul are un fundament si o simbolistica, nu e doar poveste si asta e misto.
Un film original si extrem de bine lucrat, dupa parerea mea de departe cel mai bun al ultimilor 5 ani.

Ce m-a enervat la The Lovely Bones

2010-03-13T10:54:00.001-08:00

De altfel un film misto, pe care il urmaream de mult sa-l urmaresc. Peter Jackson, care mie nu mi-a transmis absolut nimic iesit din comun la Stapanul Inelelor, de altfel un film niciodata pe gustul meu, incepe sa faca abia acum filme care imi atrag atentia. Am vazut si District 9 (apropo, daca nu vezi District 9 parerea mea e sa te lasi de film si sa te apuci de goblenuri), si de cand am vazut afisul am vrut sa vad si acest The Lovely Bones, cu o traducere romaneasca a titlului care imi jeneaza capacitatea de tastare deci nu o pomenesc.
E un film greu de incadrat intr-un gen, l-as baga in sectorul drama fantastica, daca s-a mai pomenit genul desigur. Am aflat ca este ecranizarea unui bestseller, desigur, dar ca nu s-a urmarit intocmai firul povestii care era putin scabroasa pentru a o adauga la norisorii roz si ochisorii albastri ai protagonistei pubere, asa ca a fost usor cosmetizata.
Cert este un lucru: filme cu Stanley Tucci in roluri usurele, fermecatoare si amuzante eu nu o sa mai pot privi ca inainte. Personajul usor de interpretat, pe care scrie "Award job", alaturi de ceva sedinte de machiaj, transforma orice actor cu ceva talent intr-un castigator. Personalitatea e prea puternica sa nu impresioneze.
De asemenea un actor care pana acuma imi facuse impresia ca ar fi trebuit sa se limiteze la New Kids on The Block face un rol convingator si emotionant, doua cuvinte atat de antonime cu expresia tampa pe care o afisase in toate filmele lui de actiune de pana acum. Ma refer la Marky Mark, care incet incet invata ca e pacat sa treci prin viata numai cu filme de categorie B si sa te chemi actor. Bravo lui.
Despre femeile din film numai de bine, incepand cu adolescenta din rolul principal care doar pare anonima, dar de fapt are o nominalizare la Oscar de acum 3 ani, continuand cu Rachel Weisz care sincer nu stiu cand mai are timp si de o casa, sa creasca o planta, ceva, fiindca e prezenta in toate filmele si Susan Sarandon care dupa parerea mea ramane una din marile doamne de la Hollywood.
Pana acum numai de dulce. Dar exista un aspect care m-a frustrat intreg filmul.
Povestea pe scurt: o familie tanara si frumoasa dintr-un orasel american cu o fetita blonda, angelica si emancipata. Un vecin psihopat, genul criminalului in serie ordonat si tacut care incearca sa para cetatean modern, planuieste sa o ucida. Scena crimei, suspans acumulat pana la extrem. Fetita trece pe lumea cealalta dar ramane undeva la mijloc si isi urmareste familia care incearca sa treaca peste socul vestii, felul in care le ameninta viata cu distrugerea. Felul in care familia incepe sa se destrame, in timp ce criminalul planuieste urmatoarea lovitura. Ma rog de aici sunt spoilere, bla bla, ceea ce ne aduce la final. Nu ma pot abtine sa nu il dezvalui: oasele fetitei indesate intr-un seif sunt aruncate intr-o groapa de gunoi, un fel de gaura neagra, si criminalul fuge de politie, ca sa o sfarseasca stupid, dupa ani de zile, din cauze naturale.
Ba baiatule, daca tot e fantezie, macar fa-o fantezie pana la capat! Omoara-l urat, cu furcile, da-i foc, baga-l la puscarie unde ii pregateste un urangutan mare si tatuat un pat la el in celula, ceva!! Bai da' se se impiedice si sa cada de pe un deal?!... in timp ce oasele fetitei nu sunt gasite niciodata, da nu-i nimic fiindca macar trece linistita pe lumea cealalta deoarece apuca sa se pupe cu un flacau. WTF??? Si cica in carte moartea personajului negativ este presupusa, nu este nici macar explicita, numa asa, de-a dracu', sa ne demonstreze cata rautate nepedepsita e pe lumea asta.
Asta nu mi se pare unul din filmele despre cata rautate e pe lumea asta, asta trebuia sa fie un film despre o crima, descoperirea unui criminal si pedepsirea lui. In fine. Oricum e un film care merita vazut pentru ca e un joc vizual foarte frumos cu un substrat emotional interesant.

Avatar

2009-12-27T14:33:00.000-08:00

Am fost sa vad un film la cinema dupa jdemii de ani numai fiindca am vrut sa vad care este senzatia 3D. Senzatia a fost majora. Filmul a fost minor. Pe scurt, Cameron trebuia sa vina cu ceva extravagant, si a venit, numai ca profunzimea povestii lasa de dorit. Daca era 2D sau complet animat, era doar un film de Hallmark. 3D-ul in schimb merita toate paralele. Si fiindca filmul a fost gandit in 3D, imaginati-va niste decoruri superbe, culori si miscare pe masura.
Parerea mea pe puncte:
- actorul principal este bun de tot; a nu, nu de actorie.
- sigourney weaver a imbatranit cu gratie.
- inca ma intreb de ce copacul nu a fost zburat in aer de la bun inceput, inainte de tevatura.
- rolul actritei care face pe piloata = rolul roscatului din CSI Miami, daca stiti cine este
- ma intreb daca extraterestii aveau genitale si daca da, unde
- in unele cadre extraterestii barbati aveau sfarcuri. in altele nu. majora greseala, domnule regizor. femelele aveau in toate cadrele.

Din ciclul Blair Witch Project

2009-11-28T16:54:00.000-08:00

Despre Paranormal Activity, film din 2007 care abia a avut premierele internationale si se gaseste in stare foarte buna de vazut online, s-a zis ca este cutremurator de inspaimantator, ca taie somnul pentru cel putin 2 saptamani si poate provoca paranoia si anxietate. A nu se vedea noaptea!! A nu se vedea singur!!! A nu se vedea si finalurile alternative!!!!!
Din pacate pentru mine, as putea spune, l-am vazut noaptea, in intuneric, langa o persoana adormita deci se poate spune ca singura. Persoana adormise deoarece in primele 15-20 minute, filmul seamana cu un reality show ieftin. Dar sa nu va descurajeze. Exista niste momente asa zise dramatice care culmineaza cu finalul care as putea spune ca este cel mai reusit din intreg filmul.
Se mizeaza pe reteta Blair Witch, care indiferent de cate ori ar fi folosita nu are cum sa fie intrecuta de xeroxuri. Se mizeaza pe suspansul de tip hitchcock-ian, adica nu conteaza ce vezi, conteaza ce iti imaginezi ca e acolo. Adica 20 de secunde de liniste pot fi mai inspaimantatoare decat o adolescenta plina de sange tipand, urmarita pe o alee intunecoasa de un tip cu o masca si un cutit. De acord. Ne-am pierdut atat de mult in high-budget-uri si efecte speciale incat daca te pune cineva sa urmaresti o camera intunecoasa in liniste iti creste instant pulsul.
As zice ca acest film trebuie urmarit de orice iubitor de cinema. Pur si simplu de dragul ideii pe care incearca sa o impuna si anume ca nu este nevoie decat de 15 mii de coco, un scenariu improvizat si o camera video sa scoti milioane de oameni din minti. Lui Michael Bay cred ca i-au stat floricelele de porumb in gat.

Daaarr...

Nu poti sa nu remarci faptul ca este un film plin de greseli retarde si impardonabile, cum ar fi:

1. Cum mama naibii o studenta si un day-trader (whatever that means) isi permit viloaia aia si mai tot timpul se filmeaza acasa in loc sa munceasca;

2. Desi aproape in fiecare noapte, in dormitor, camera surprinde cate o scena de toata groaza, si vorba aia ai dovada verde-n fata, cei doi protagonisti se incapataneaza sa doarma in aceeasi casa, aceeasi camera, cu aceeasi usa deschisa in dreptul careia doarme aceeasi victima, si mai ales, DORM DE RUP MALUL !!! Orice om normal nu ar mai fi pus piciorul in casa decat flancat de politie si spiritisti. Ei sforaie ca niste bebelusi.

3. Reactie pe moment la auzul unor pasi noaptea prin casa: gagica sare ca arsa, il trezeste pe barbat, face criza de nervi, razie prin casa, plans, panica, groaza si mister. Reactie la vederea casetei cu usi care se misca, lumini care se aprind si cearseafuri care se umfla: "Vezi, stiam eu ca e ceva in casa..."

4. Cei doi sunt impreuna de trei ani. Fata era vizitata de fantome de la varsta de 8 ani cu regularitate. Cu toate acestea, in decursul celor trei ani, el nu fusese partas la vreo manifestare de gen. Probabil fantomei ii placea acea vila si ar fi facut orice pentru casa. Pentru ca sa stranga lumea in cinemauri.

5. Femeia face noaptea lucruri pe care nu se le aminteste a doua zi, are faze catatonice, comportament cel putin psihopat si urme de muscaturi pe corp. Cu toate acestea, iubitul ei nu se gandeste sa ceara ajutor medical si prefera sa ramana mai departe in acelasi loc.

6. Femeia este trezita in mijlocul noptii, tarata de un picior de o forta nevazuta de-a lungul holului si iubitul ei se lupta sa o elibereze. A doua noapte, cei doi dorm dusi in acelasi pat.

7. Cei doi sunt urmariti pe parcursul a vreo 20 de nopti, singuri in casa noua. Nici macar nu incearca sa faca sex. Nu ma mir ca cel putin unul a luat-o razna!

Cateva filme misto si cateva filme rusinoase

2009-09-04T06:11:00.000-07:00

Dupa o pauza de scris, revin trecand in revista cateva filme pe care le-am vazut in ultima luna si pe care as vrea sa le mentionez. Incep cu alea bune:

There will be blood --- recunosc ca l-am vazut la recomandarea lu' domnu' Cristean si nu din proprie initiativa, pe scurt am vrut sa vad daca chiar a meritat lauda criticilor, si nu pot decat sa le dau tuturor dreptate. Daniel Day Lewis rupe gura tuturor scepticilor (cum eram si eu, mie nu mi-a prea spus nimic acest individ pana acum) cu o interpretare cum scrie in cartea cu lectii pentru actori geniali, scenariul exceptional te tine cu ochii cat cepele de la inceput (daca nu ma insel, primele 20 min ale filmului sunt mute, nicio replica, nu imi amintesc sa fie nici macar muzica) si intreg tabloul mie una imi aminteste de stilul romanelor interbelice ale scriitorilor nostri, adica realismul dur, naturalismul frust, intunecat, violent, axat pe analiza de personaje. Toata stima.

Alpha Dog --- l-am ravazut ieri, il vazusem cand a aparut, imi amintesc ca eram intr-un cadru feminin, un fel de petrecere in pijamale, mai o barfa mai un hi-hi-hi si am zis sa vedem citez "un film usor, cu Justin Timberlake". Nu a fost ceea ce ne-am asteptat, evident. Ramane unul din filmele mele preferate dintotdeauna, cu un scenariu bazat pe fapte reale, fara happy end, cu personaje excelente, cu o Sharon Stone cum n-ati mai vazut-o, cu un Bruce Willis cum nu l-ati mai vazut si mai ales cu idolul puberelor Timberlake intr-o interpretare neasteptat de reusita, atat cat i-a permis scenariul si experienta lui actoriceasca, care este sublima dar lipseste cu desavarsire. Un film despre ce fac copiii de bani gata ai Californiei cand se plictisesc si ce complicatii tragice atrag asupra lor si mai ales asupra celor nevinovati.

Anchorman --- mie imi place Will Ferrell si gata, mi se pare cel mai talentat actor de comedie din generatia lui, are un stil aparte de personaj si filme scrise parca special pentru el, iar asta mi s-a parut cea mai reusita situatie. E o comedie absurda, care nu trebuie luata in serios sau luata la puricat fiindca ar fi desfiintata ci luata ca atare. Delicioasa mi se pare aparitia aproape cameo a altor actori simpatici precum Tim Robbins, Vince Vaughn, Seth Roegen, a aluia brunet din fratii Wilson (mereu ii confund) dar mai ales a lui Ben Stiller ("como estas, biatches?"). De vazut pentru relaxare si amuzament intr-o zi ploioasa.

Me, myself and Irene --- alta comedie absurda pe care am declarat-o preferata mea dintre cele facute de fratii Farrelly (There's Something about Mary, Kingpin, Dumb and Dumber). Desi Jim Carrey nu m-a amuzat niciodata sub nicio forma posibila, aici in rolul politistului tantalau dar cu inima de aur, care refuza sa creada ca cei trei baieti ai sotiei sale, negrii precum crema de ghete, nu sunt ai lui, si care din cand in cand se transforma intr-un alter ego nesimtit, afemeiat si pus pe scandal, m-a spart de ras pur si simplu. De vazut oricand.

Seria Die Hard --- pai mai exista cineva pe planeta sa nu o fi vazut? (ma refer la primele 3 evident, partea a 4-a o consider doar un film de actiune cu Bruce Willis). Primele doua parti cel putin imi amintesc ca erau la mare cautare acum vreo 10 ani cand aparuse Pro Tv si le dadeau numai la momente speciale. Filmele care au desfiintat mitul politistului erou cu patratzele pe burta care da palme cu piciorul si au creat mitul eroului tip Bruce Willis.

Filme carora le-as atasa semnul ala rosu cu liniutza alba pe orizontala, ca sa nu va pierdeti timpul:

Bruno --- l-am vazut din plictiseala, si la final am ajuns la concluzia ca plictiseala a fost mai interesanta. Lui Ali G, Borat sau cum il cheama pana la urma pe actorul principal ii recomand calduros sa se lase dracu' de personaje d-astea de toata jena si sa se apuce de actorie, ca scanteie are, dar nu ii compenseaza grosolania. Nici nu cred ca are rost sa povestesc despre el, cert e ca extrem de multi melteni de pretutindeni apreciaza genul asta de umor greu de digerat, dovada incasarile uriase. Singura parte buna pe care o gasesc acestui film este ca e o satira la adresa societatii americane, precum Borat. Pe scurt, sunt unele scene unde ramai interzis de cat de retardati sunt americanii (scena castingului care se gaseste cam in orice trailer si nu merita sa rabzi tot filmul pentru ea). Ma intreb serios daca o fi fost pe bune, fiindca daca a fost pe bune, umanitatea asa cum o cunoastem este in mare pericol.

Lions for Lambs --- daca a auzit cineva de filmul asta, este productie 2007, regie Robert Redford, joaca acelasi Robert Redford, Meryl Streep si Tom Cruise. Ati zice "uau!". Ziceti degeaba. Este inca un sirop despre politica si razboi, pe scena Afganistanului, si pe tot parcursul filmului o sa aveti impresia ca vedeti un drapel american fluturand in decor si coloana sonora cu imnul de stat. Este un film care trebuie sa sensibilizeze dar ingretoseaza fiindca este putin spus exagerat. Singurul rol realist este evident cel al lui Streep. Exista trei povesti oarecum paralele, cu un singur numitor comun: cat de destept si de sacrificiu este spiritul americanului tanar de rand si cat de gresit este el pastorit de liderii politici. Booooriiiiiing.

Land of the Lost --- trebuia sa il pomenesc, desi e tot cu Will Ferrell. Acest film este o greseala. Pare scris de un copil de 10 ani. O risipa de efecte speciale. Singura data cand s-a vazut o grimasa pe fatza mea in timp ce am urmarit acest film a fost cand m-am strambat de scarba la unele scene grosolane. Pierdere de vreme.

Ce face lipsa cablului din om

2009-08-07T01:30:00.000-07:00

Ieri a picat DigiTv din cauza ca era vreme proasta si n-am putut sa ma uit nici la Friends nici la Two and a Half Men. Si pen' ca am refuzat sa ma uit la The Hangover din nou cu oameni care nu au vazut tot filmul fiindca au adormit (si pe buna dreptate as spune) am vizionat tot la insistentele altuia From Hell.
From Hell este un film cu Johnny Depp. Cam asta se stie despre el, deoarece este suficient. A, da. Si despre droguri! Deci este un film cu Johnny Depp si despre droguri. Si crime, deci sange. Prin urmare, From Hell este un film cu Johnny Depp, droguri, si sange. Sa-mi moara doi vecini de palier (stau la casa) daca mai pot sa spun ceva despre acest film. Eu imi facusem o impresie foarte buna despre Depp, probabil datorita legaturii cu Tim Burton si mi-a placut la nebunie in Piratii din Caraibe, asadar am inceput sa ma uit cu entuziasm la aceasta mandra productie a anului 2001. Unul a adormit, dupa o lupta crancena, celalalt si-a pus castile si s-a apucat de altele, iar eu m-am zbatut cat am putut sa nu cad si eu rapusa, am fumat, mi-am schimbat des pozitia, am incercat sa comentez, sa dau sonorul mai tare, etc. Am reusit sa raman treaza pana la urma si ma mandresc cu asta!Johnny Depp are un accent cockney care mai scapa din cand in cand, alaturi de alta americanca, Heather Graham. Amandoi m-au amuzat fiindca se vedea ca isi dau silinta sa vorbeasca british. Dupa aia, acelasi Depp este un drogat, care are viziuni despre niste crime. Se drogheaza cu tot felul de chestii funny, cu laudanum, cu absint, opium, chestii. Si este inspector. Deci drogurile il ajuta sa rezolve unele crime, fiindca ii provoaca viziuni. De data aceasta, crimele sunt savarsite de nimeni altul decat Jack the Ripper, care, dupa cum se stie, taia curve din Londra sfarsitului de secol 19. Desigur, personajul lui Depp este pe urmele lui si mai mult decat atat, se indragosteste de personajul lui Heather Graham, care este bineinteles curva. Apare si Ian Holm, pe care eu NU POT sa il vad si altfel decat in rolul preotului simpatic din Al 5lea Element, pur si simplu nu pot. Ei bine, aici acest batranel cu figura de bunicutz este nimeni altul decat cel mai sangeros criminal in serie care a terorizat Londra vreodata, si anume Jack Spintecatorul. Asta se afla la final, imi cer scuze daca am stricat surpriza. In tot restul filmului, Jack se vede ca un fel de umbra, de dimensiuni uriase si cu o voce guturala gen crainic de trailere. Mai mult decat atat, Jack nu este un nimeni care ucide din vreun complex al lui Oedip gone bad, el face parte din clubul masonilor din Londra, este doctorul oficial al Curtii, si omoara ritualic. Personajul lui Depp este antrenat in aceasta comunitate de reveriile lui si deja incepe sa sune a The 9th Gate, profetii, carti sfinte, etc. Suna complicat, de fapt nu e. Fiindca sunt atat de putine personaje incat criminalul se afla usor, prin excludere, si trebuia sa fie unul dintre ele si nu un necunoscut, fiindca s-ar fi stricat atmosfera aia grea, grotesca, pe care a incercat-o filmul.

Deci ce trebuie retinut din acest From Hell este ca e un film cu Johnny Depp, cu droguri, si cu sange.

Paine, circ si MTV

2009-07-26T00:40:00.000-07:00

In tentativa mea disperata de a evita sa vizionez filme, nush cum am ajuns sa vad un show pe care pana mai de curand il asteptam anual si cu mare entuziasm, si anume MTV Movie Awards. Mi-a placut mult conceptul initial, fiindca intr-un peisaj monopolizat de festivitati scortoase, la costum si la discursuri lacrimogene, asta a fost ca un fel de caterinca, intre prieteni, la o bere, o gluma, si un premiu, doua, cu actori (unii) mari imbracati lejer si cu bancuri savuroase, cu prezentatori haiosi care faceau parodii dupa filme si misto fin de actori, unde toata lumea radea si era o atmosfera degajata si prietenoasa. In acest sens am vazut MA din 2008, si fiindca mi s-a parut misto, am zis sa vad si ce s-a facut anul acesta. Jur ca mi-a crapat obrazul de rusine pentru rusinea lor, pentru ce porcarie au reusit sa faca acum doar cateva luni. Comparativ, in 2008 prezentator a fost Mike Myers, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. E pur si simplu hilar. A facut o treaba minunata, inclusiv un numar de razi cu lacrimi Wayne's World cu Dana Carvey, intr-un decor identic, fara sa para catusi de putin schimbati, desi trecusera cel putin 15 ani de la filmul initial. A mai fost un numar cu Ben Stiller, Jack Black si Robert Downey Jr, adica numele din Tropic Thunder, foooarte tare, fiindca fiecare isi juca propriul rol si au trei feluri diferite de umor care pe mine una ma sparg, la fel Will Ferrell despre care eu una zic ca este cel mai tare comic din peisajul momentan al comediei americane, pana si Johnny Depp care si-a luat doua premii, pentru best comedian si best horror sau ceva si a fost surprins si amuzat. Adam Sandler si-a luat premiul pentru Life Achievement sau ceva de genu, din mainile unui Tom Cruise ingenunchiat, si discursul de acceptare a fost o piesa interpretata la caterinca la chitara. Bancurile au fost de bun gust, a cantat Coldplay si mi-a placut, asa ca am cautat si festivitatile din 2009 desi nu citisem aproape nimic in prealabil despre ele, decat ca au fost "scandaloase". Am zis ok, or fi fost scandaloase la modul umoristic. Din pacate nu. Au fost scandaloase la modul groaznic de proaste, si scarboase, si ilogice, cam ca filmul Borat. Au fost un fel de Borat al istoriei premiilor MTV. Adica nu-ti venea sa iti crezi ochilor cum se succedau tampeniile, intr-un ritm din ce in ce mai alert si mai handicapat.
In primul rand, prezentator a fost un ilustru anonim, al carui nume nici nu ma deranjez sa il google-esc, care nu parea mai in etate ca mine si care incerca din rasputeri sa abata atentia publicului de la "Who the fuck is this guy?!..." prin apropouri imbecile si bancuri jignitoare la adresa aproape fiecarui nume important din sala, apoi camera se directiona imediat pe mecla victimei si surprindea jenant figura vexata si acra pe care o facea aceasta. Dupa aia s-a continuat in acelasi tempo, desi scenaristii erau urmariti undeva pe strada in vederea linsarii de catre conducerea MTV, sau cel putin asta e doar o fantezie d-a mea. Incepand cu actorii din Pineaple Express care au mimat cum fumau niste iarba despre care ei ziceau la misto ca nu e iarba, si au indemnat copiii la final "kids, don't smoke bad weed!" sau ceva, pana la acelasi Will Ferrell cu nu mai stiu care anonim care au shutat doua pisici de jucarie in public dupa ce in gluma au zis ca erau pisici normale, eutanasiate, dupa aia Eminem a facut un numar lesinat si sictirit, de parca pierduse un pariu sa apara pe scena in seara aia, dupa aia Bruno si-a facut aparitia imbracat intr-o tanga alba si cu aripi de inger, suspendat de o coarda deasupra publicului si printr-o "greseala tehnica" a aterizat fix pe fatza aceluiasi Eminem in pozitia 69, camera evident close-up pe protagonisti, Eminem cu fatza-n fundul lui Bruno a urlat un "are you fuckin kiddin' me?!" dupa care a sarit la bataie pe bune, negrii din gasca lui care il flancau au solidarizat si au inceput sa il ia la pumni pe Bruno care se balansa neputincios in aer atarnat ca un "human pinata" intre pumnii nervosilor baietzi de cartier dar a avut prezenta de spirit sa nu iasa din personaj, apoi evident close-up pe Eminem care s-a ridicat si a iesit din sala, cu cameramanul in fatza care incerca sa ii surprinda evident starea de spirit, cred ei, amuzanta. Eu i-as fi dat cel putin in judecata. Ramas printre pumnii rataciti ai alora din gasca lui Eminem, Bruno reuseste sa ingane un "and the winner is Ion Smith or someshit (nu am retinut)" desi nu fusese anuntata nici categoria, nici nominalizatii, repede close-up pe respectivul fericit care isi rotea ochii in cap fiindca nu stia ce a castigat, sau de ce, sau ce cauta el acolo, sau daca ar trebui sa se duca pe scena sau e la misto, se pornise si muzica deci s-a hotarat sa se duca, si-a luat un trofeu de nush unde si a reusit sa rosteasca un "This is weird...". Desigur, pe langa noua regina a Holllywoodului Miley Cirus, care este deja un sex simbol desi nu i-a venit nici primul ciclu, si care a incercat sa tina un discurs rebel dar in limite fiindca ta-su o supraveghea din public, a aparut si o alta frumusete pe nume Hayden Panettiere din Heroes, dupa care saliveaza multi fiindca are o imagine de fetita ingenua blonda si cu ochi de caprioara, care si-a dat drumul la un debit verbal de injuraturi care l-ar fi jenat si pe Eminem daca era acolo si nu il cauta cu cutitul pe Bruno prin culise, un debit care ar fi rescris toate cartile despre sindromul Tourette si care a clatinat piedestalul ei de adolescenta angelica din temelii facand loc unui fel de Angelina Jolie blonda, minora si cu capul foarte, foarte mare.
Mai departe Twilight a luat majoritatea premiilor fiindca toata populatia de sub 18 ani, manjita cu negru pe la ochi si care se taie cu lama pe intuneric l-a votat, si bineinteles a fost ciuca mistourilor, iar actrita din rolul principal daca se poate numi actrita fiindca parea luata cu japca o ora mai devreme dintr-un rehab, bagata in primul second hand si imbracata cu un fel de rochita tentativ-de seara, ciufulita in stil emo, si cum probabil nu au mai gasit niciun magazin deschis de pantofi au lasat-o incaltata cu bascheti, si i s-a zis "poarta-te si tu ca un fel de Amy Winehouse pubera si usor autista", a facut un show in sine. Mai precis a incercat sa mimeze o scena comica atunci cand a luat premiul pentru Best Kiss cu partenerul ei vampiroso-flacaiandru cu aer de gentleman periculos si incarcat de erotism confuz al carui nume mi-a scapat si nu vreau sa il mai recuperez vreodata, apoi cand a primit premiul pentru cea mai buna actrita (!!!!!) desi concurase alaturi de Kate Winslet in The Reader (?!?!?!?!!!!!!) a incercat sa tina un discurs de acceptare demn si emotionant dar n-a fost in stare sa tina premiul in mana si l-a scapat pe podea ca intr-un film cu accidente tampite de pe youtube, apoi s-a tirat instant, lasand-o pe Cameron Diaz, unul din personajele care au incercat sa salveze seara, razand nervos si scuzabil. Si daca eram convinsa ca au fost atinse toate culmile penibilului, cineva a trebuit sa imi dea o palma ca sa reconsider. Premiul pentru Life Achievement sau ceva a fost acordat lui Ben Stiller, s-a facut un montaj simpatic cu toate personajele lui, despre care zic eu ca 70% sunt bune deci a fost reusit, apoi close-up pe moaca lui aflata in primul rand, ochii umezi, o usoara zbatere emotionanta a buzei de jos, bun, e bine, apoi ii decerneaza premiul nu-mai-stiu-care, Kiefer Sutherland, despre care stiu ca-i actor serios, bun... si o papusa care trebuie sa reprezinte un caine cu un trabuc in gura care nu pricep ce vrea sa faca dar scapa trabucul la prima replica...confunzant...unul din ei zice ceva emotionant, close-up pe moaca lui Stiller care face un gest de multumire, ochii si mai umezi.... ok... ma gandesc ca poate regizorii showului dupa ce au linsat scenaristii au trecut la scenariul de rezerva, ala serios, am o tresarire de bucurie... bun... si atunci javra de plastic scoate primul porumbel: "probabil dupa ce le-au decernat in anii trecuti premiul lui Jim Carrey, Adam Sandler, Mike Myers si Chewbacca, ramasesera fara comedianti sau oameni care seamana cu maimutze!!" --> rasete (cred de pe caseta, publicul care se ridicase in picioare sa aplaude era probabil siderat) --> repede close-up pe fatza lui Stiller atat de aproape ca i se vedeau porii dilatati, ca sa surprinda cu o acuratete cat mai buna ce socat si dezgustat si cat de tare a incercat prin toate mijloacele actoricesti sa schiteze o grimasa de zambet acru. Dupa aia cuvantul ii revine lui Sutherland care isi ia avant si o da de gard cu rasunet, mimand un fel de plans de admiratie, ceva de genul "Doamne, cand imi amintesc ce personaje memorabile ai facut, cat imi doresc si eu sa reusesc sa-mi prind penisul cu atata maiestrie in shlitz ca in Mary cea cu vino-ncoa....sau sa-mi fac laba in picioare...buhuhuhu", chiar cere sa stea jos fiindca emotiile il coplesesc, close-up pe fatza lui Stiller care asista ca un fel de ciuca batailor la spectacolul facut de un actor cu care nu jucase in viata lui. Intr-un final se ridica, isi ia demn premiul, nota 10 pentru reactie, desi Sutherland era agatzat de gatul lui si se prefacea ca plange (!!!) si la final ii sopteste ceva ce Stiller a zis cu voce tare la microfon: "Nu pierdeti noul sezon din 24, din ianuarie!". Sa moara Jenel....
Noroc cu Jim Carrey, un alt personaj care a incercat sa salveze dezastrul, care si-a luat premiul pentru best comedian si a tinut un discurs specific si original, dar nu a avut cu cine frate, nu a avut cu cine... Probabil scenaristii disperati sa faca un final apoteotic, l-au pescuit de undeva pe Denzel Washington si l-au adus cu 30 de secunde inainte sa-l impinga pe scena, cu tot cu copila lui care parea a doua nevasta agatzata de el, caruia el a tinut sa ii faca reclama, fiindca ea tocmai terminase actoria si vroia sa se apuce de treaba pe numele lu ta-su cum e frumos, dar radea ca o retarda si se ascundea dupa umarul lui, apoi marele actor de culoare laureat cu Oscar pe care eu nu l-am inghitit niciodata a incercat sa citeasca dupe prompter dar nu a reusit, a ras tembel, s-a incruntat si s-a concentrat, iar s-a incurcat, momentul s-a futut elegant, in cele din urma mimoza aspiranta la o bucata de good ol' faima nepotista si-a adunat toate fortele ei aducatoare de viitoare roluri de profunzime si a murmurat in stil suav de handicapat "Twilight", s-au pornit aplauzele, pe scena s-a urcat toata distributia minora a filmului impreuna cu cineva care parea mama lor si care era regizoarea, acelasi prezentator anonim a multumit tuturor si la revedere.
Asa ca am reusit sa imi fie din nou rusine privind Hollywood-ul sau ce-a mai ramas din el. Cred ca vine Sfarsitul Lumii.

Si pe youtube se gasesc filme misto

2009-07-09T00:58:00.000-07:00

"I'm like a slave on an empty cotton field: what do i do, what do i pick, should i do anything, i don't know what to do, should i go??"

Dintr-una intr-alta am gasit pe youtube pe cineva aproape genial. Se numeste Shane Dawson si este un actor aspirant care si-a facut un canal cu filmulete ce nu depasesc fiecare 4 minute si ceva, intinse pe o perioada de un an si ceva cred, canal pe care il updateaza saptamanal. In total cu ele a strans zeci de milioane de vizionari. Asta fiindca filmuletele lui sunt cea mai orginala imbinare de reality show si comedie de moravuri pe care am vazut-o in viata mea. Majoritatea sunt filmate in propria casa, cu recuzita de carton, cu actori prieteni de-ai lui sau propriile pisici, cele mai expresive pisici din lume, sau propria mama sau bunica. Cu cate un subiect distinct pe fiecare episod si personaje recurente interpretate de acelasi Shane Dawson. Desigur, recuzita si costumele si tot sunt rudimentare, primul clip pe care il vezi iti poate parea stupid la modul "Mondenii", insa daca ai rabdare sa te uiti la mai multe, e imposibil sa nu te strici de ras. Baiatul are talent cu tonele si are numai 20 de ani, are pe alocuri o atitudine cam gay si o freza cam emo, dar este suficient de destept incat sa faca misto singur de el. Poantele pot parea pe alocuri scarboase daca nu stii cum sa le iei, subiectele tratate sunt adolescentine in principal (pai lor li se cam si adreseaza), se face misto la greu de vip-uri autohtone gen Miley Cirus, Megan Fox, sau personajele din Twilight. Dawson pe numele real Yaw va ajunge intr-o zi sa faca un car de bani, fiindca are parte de expunerea perfecta pentru a fi remarcat de cine trebuie. Si pentru ca este extraordinar de expresiv si natural si poate face o sceneta de unul singur interpretand toate personajele. Si are doar 20 de ani. Si asta e linkul la canalul lui http://www.youtube.com/user/shanedawsontv?blend=1&ob=4 . Si mai multe nu stiu ce as putea sa zic. M-a prins. Si nu ma omor dupa comedii in general.

Seriale misto, filme naspa

2009-06-24T10:56:00.000-07:00

Pe aceeasi coordonata "stoarce cat mai multi bani posibil, chiar daca faci o imbecilitate" cateva seriale de succes ale anilor '80- '90 au ajuns pe marele ecran. Bine, a fost si invers, mai intai filmul, apoi serialul. Unele au avut succes, zic eu, si au fost simpatice. Imi vine in cap numai Buffy The Vampire Slayer, dar sigur sunt si altele. Asta e un caz fericit, adica dintr-un film de serie cam B (desi pe mine m-a amuzat) a iesit un serial de care isi aminteste toata lumea. Sunt si cazuri nefericite, cum ar fi Blade, care mi-a mancat o jumate de zi cu descarcatul si o ora cu urmaritul, si cateva tigari de nervi ca am pierdut timpul din cauza nostalgiei dupa unul din filmele mele preferate. Mai nou am auzit de The Sarah Connor Chronicles. LOL si-atat.

Ceea ce ne aduce la subiect. Seriale bune care au ajuns pe marele ecran.

As incepe cu X Files, cred ca a fost printre primele seriale de megasucces care s-au concretizat in filme. Mare greseala. Sau Miami Vice! Cine isi mai aminteste de Miami Vice, cu Don Johnson imbracat numa in sacouri albe si cu pantofi casual fara sosete, nebarbierit si cu sexaplilu' cu care arunca in orice personaj purtator de fusta... care nu putea fi interpretat decat de Colin Farrell? (singurul film la care am adormit de 4 ori incercand sa il vad in 4 zile diferite).

De cateva saptamani, fiindca pur si simplu nu gasesc niciun film bun de urmarit, am inceput sa vad/revad Sex and the City. Acuma poate ca sunt fata si sunt subiectiva cand spun ca serialul e exceptional. Desigur, nu ridica probleme de interes global in domenii vitale, nu te pune pe ganduri la modul existential, nu rezolva vreuna din dilemele omenirii. Sau da...? Ma rog. Nu stiu sincer daca parerea barbatilor difera de cea a femeilor, desi am prins si eu barbati care au urmarit serialul, chiar daca nu au recunoscut deschis treaba asta. E efervescent, revigorant, colorat, amuzant si relaxant, si are povesti oarecum scurte si oarecum independente si fiecare episod raspunde unei intrebari destul de importante despre relatiile umane. Se stie cum a devenit o moda in toata lumea. Mai departe, filmul l-a facut de rusine. Cu o campanie foarte buna de promovare, filmul a debutat cu mare rasunet in Anglia anul trecut. Atat de "fabulous" incat abia am asteptat sa il vad. O poveste lunga si seaca si care se confunda cu 90% din scenariile comediilor romantice de care nu isi mai aminteste nimeni, un fel de supa reincalzita pe care ai indoit-o cu multa apa. Din care, daaaa... se va face un sequel!! in Londra!!! adica In Sex and the City nici macar New Yorkul nu mai e implicat! Si avand in vedere ca protagonistele o sa aiba cam 50-55 de ani, mai mult ca sigur ca nici sexul nu o sa mai fie implicat!!!! Sau daca va fi implicat, eu la dracu'... nu vreau sa-l vad!!

Vad ca si Star Trek e la mare cautare zilele astea, desi este un fel de prequel pentru serial si celelalte (cred) filme care s-au facut dupa serial. Din pacate nu este specialitatea mea. De asemenea, am auzit ca Wonderwoman o sa apara in curand. Batman este cred alt film care a aparut dupa serial. Superman este alt film devenit serial, si daca ma gandesc la Smallville, a fost chiar o idee desteapta. Ambele au ajuns un fel de industrii in sine. Atata timp cat conceptul serialului ingaduie un "stretching" al povestii in 120 minute, si se pot introduce elemente originale care sa sustina povestea cunoscuta, atunci clar o sa iasa ceva bun. Daca pur si simplu se lungeste povestea cu personaje imbatranite, grase si cu poante rasuflate, la sequel nu o sa mai vina nimeni.

Din pacate e o ruleta ruseasca urmaritul acestor filme. Fiindca, cu promovarea corecta, si mai ales cu trecutul glorios al serialului in spate, poti usor cadea in plasa.

Terminat

2009-06-08T02:42:00.000-07:00

Am si eu o intrebare, cred mai mult retorica: daca vedeti un film tras mai prost, si vi se pare o prostie, desi imaginea este esentialmente proasta si pierdeti multe efecte speciale, umbre, imagini mai simpatic colorate, d-astea, credeti ca filmul poate sa va lase o alta impresie daca il vedeti undeva foarte bine?

Asa am vazut eu Terminator 4, un film care oricum consider ca este terminat, incheiat si sicriul batut in cuie de la T2, dar in stilul "ia o idee buna care a avut succes o data, de doua ori, si freac-o pe toate partile pana iese tot din ea, fiindca o sa mai prostesti lume sa vina la sequel-uri". Si acum stau si ma intreb oare daca il vedeam pe wide screen si surround sound, mi s-ar fi parut bun?

Ma captiveaza strategia de marketing a acestui film, trailer-ul care te da pe spate, intreaga tevatura care s-a facut in jurul lui, cu acest regizor McG si tabloul ala post-apocaliptic, si vocea ragushita a lui Christian Bale, dar nu reusesc sa raman impresionata dupa ce am vazut.

Terminator 1 si 2 la care o sa ma refer prin "seria Terminator" fiindca de T3 nu vorbeste nimeni, de parca nici nu s-a facut, si pe buna dreptate, mi s-au parut, dar poate doar mie, filme epice, nu filme-spectacol de efecte speciale. Bine, la vremea lui, T2 a fost cel mai scump film facut, in stilul lui Cameron, care cand face un film, poate hrani din buget vreo 4 state din lumea a treia, dar dincolo de efecte speciale, ceea ce te tinea pe "marginea scaunului" cum se zice, este povestea, suspansul, e un fir epic singular care creeaza o tensiune ascendenta, actiunea nu se rupe deloc, nu are ce sa iti distraga atentia, nu intervin alte personaje, sunt doar terminatorul (sau terminatorii, unul sau doi, atat!!!) si un personaj sau doua umane, in lupta, asta e important, numai asta conteaza!

Am avut impresia ca urmaresc Star Trek din greseala sau ca am dat peste serial. Nici nu stiu despre ce a fost pana la urma vorba, desi jur am fost si doritoare, si atenta. Unde e firul epic? Ce cauta doua gagici in film? Cine e tipu ala cu care incepe actiunea si care devine personajul principal? De ce se ridica conflictul ala la nivel de specie, cand era mult mai tensionat si mai captivant cand era la nivel mic? Oare sunt singura careia Matrix 2 si 3 i s-au parut tampenii fiindca au fost gandite la fel? Mie John Connor mi s-a parut personaj secundar. De ce i se zice Salvation, cand au lasat (din nou frate) loc pentru inca o continuare? Cine mama dracu' s-a salvat in filmul asta?

Am observat un singur lucru fain si anume acest McG, maestru in comercialisme gen clipuri r'n'b, a incercat pe alocuri sa faca un "tribut" al seriei, si a inserat niste motive simpatice pentru fani, cum ar fi niste replici "Come with me if you want to live" sau muzica "You could be mine" sau vocea Lindei Hamilton, sau tentativa aia de a uimi publicul cu o varianta a lui Schwartzie facuta frumos cu efecte speciale, dar atat. In rest este doar un film nereusit de actiune si o risipa de efecte speciale si bani. Nu mi se pare cu aproape nimic mai presus de T3 si sunt convinsa ca in scurt timp o sa se si uite ca a existat. Uitandu-ma care este ponderea sequel-urilor din filmele din ziua de azi, si mai ales ce calitate indoielnica pot sa aiba, raman la trista mea concluzie si anume ca asistam la decaderea cinematografiei de consum asa cum o stim, fiindca oamenii nu mai au idei si prefera sa recicleze idei de succes mizand pe nostalgia altora.

Trist

2009-06-01T03:41:00.000-07:00

Mi s-a rupt inima de curand cand am vazut fragmente dintr-o emisiune a lui Letterman. Cand l-am vazut pe Joaquin Phoenix, cred cea mai mare pasiune masculina cinematografica a mea de vreo 10 ani, in ce ultim hal a ajuns. Nici nu stiam ce introducere sa fac acestui post, am sters-o de vreo doua ori, vroiam initial sa scriu de ce mi-a placut si de ce m-am intrebat mereu de ce a fost fabricat intr-o editie atat de limitata si n-a fost exportat si la mine pe strada. Ce actor sclipitor e si ce frumusete aparte, dramatica are. In fine. Ma uit acum la el si nu mai are rost. Am auzit dupa Walk The Line ca a anuntat ca se lasa de actorie. M-am gandit BRAVO, este una din putinele personalitati care au stiut cand sa se opreasca inainte sa le faca faima viata franjuri. Anuntul venea dupa ce se vehiculase ca incerca sa se lase de baut cu ajutor profesionist, fiindca o daduse in diverse. Socul pe care l-am avut cand l-am vazut cu parul lung si barba si vorbind haotic, ca un junkie, si ochii goi, se compara numai cu socul pe care l-am avut cand am auzit ca un alt actor preferat de-al meu, Heath Ledger, a murit din cauza unei supradoze chiar dupa rolul vietii lui si nasterea primului copil. Dupa aia am gasit niste clipuri pe net cu acelasi Phoenix care, Doamne fereste, s-a dat pe hip-hop (!) , a oganizat chiar un concert (!!) si a luat la bataie unul din spectatori care facea misto (!!?!?!). Nu cred ca vreau sa mai stiu vreo veste despre el.
E ingrozitor sa urmaresti ce se intampla cu oameni saraci, simpli, care dau peste succes international si avere, sa vezi ce poate sa faca celebritatea dintr-un om, sa vezi cum isi distruge o casnicie, cum ajunge la rehab, cum e arestat sub diverse motive, cum ajunge sa ia Oscaruri post-mortem. Jos palaria acum si pentru totdeauna pentru cei care au reusit sub o forma sau alta, sa renasca din propria cenusa. Cand spun asta ma gandesc in primul rand la Robert Downey Jr, o sa fie mereu primul nume care imi vine in minte cand ma gandesc la actori reveniti in lumina reflectoarelor si reabilitati dupa o lunga perioada de droguri, scandaluri, inchisoare. Charlie Sheen ar mai fi un nume, dar ceva imi spune la el urmele lasate sunt mai adanci si inca se vad. Dar marea majoritate ajunge sa fie o victima a propriei celebritati. Unii oameni nu sunt pregatiti niciodata pentru celebritate, unii oameni nu sunt niciodata pregatiti pentru bani. De aia un castig la loto poate sa ruineze o viata si exista exemple concrete. Si privind acest barbat superb, tanar, care a facut cateva roluri exceptionale, nominalizat de doua ori la Oscar, idolul atator persoane din toata lumea, ajungand o ruina, simt un gust amar si ma face sa ma bucur intr-un fel ca sunt de partea cealalta a reflectoarelor. La fel si Mel Gibson care s-a dus pulii (ma scuzati) de cand cu divortul si de cand au iesit la suprafata toate povestile cu dependenta de droguri si alcool din trecut si ce casnicie de Iad avea de fapt, dupa ce toata lumea il lauda pentru ceea ce parea una din cele mai longevive si mai trainice casnicii de la Hollywood. Cate legende ale muzicii si ale filmului nu s-au dus la vale pe acelasi motiv, cati nu au murit din cauza supradozelor, cati nu au ramas marcati pe viata, cati nu au fost certati cu legea, cati nu au putut sa se mai ridice, pentru cati nu a avut celebritatea un pret prea mare?
Bine nu vreau sa ajung sa ii scriu un epitaf lui Joaquin Phoenix cu acest post, Doamne fereste si apara, numai vroiam sa consemnez intr-un fel dezamagirea si mila pe care le-am simtit cand l-am vazut pe barbatul vietii mele aratand parca imbatranit cu 10 ani, gras, cu cearcane si ochii lui frumosi holbati parca a om nebun, par lung si slinos si barba incalcita, cu o caciula atarnandu-i de cap, cu miscari haotice, bolborosind ceva ce trebuia sa sune a versuri de hip-hop intr-un microfon si gesticuland imbecil, ca un nebun, in timp ce o sala urla ca la circ.
Nu mai amintesc de River Phoenix si cum a sfarsit, ca chiar nu mai are rost. Tot ce imi doresc e sa vad ca acest Phoenix poate va stii cum sa renasca din propria cenusa.

Neaparat

2009-05-19T05:51:00.000-07:00

Sa va uitati la The Prestige, eu l-am prins fara sa vreau de 3 ori pe HBO si de 3 ori m-am uitat la el, mi se pare cu adevarat misto, chiar daca incepe sa mi se faca greatza sa il tot vad pe Hugh Jackman PESTE TOT. Are o poveste extraordinar de catchy, si, desi se puteau finisa putin unele faze sa nu te prinzi de cheia filmului, daca il privesti relaxat si nu critic sa ii aflii greselile, la final chiar o sa te poti bucura de surpriza in jurul careia se joaca scenariul.

Intr-o coaja de nuca, David Bowie a reusit sa joace, regizorul e acelasi de la Batman, decoruri superbe, dramatism la maxim, Christian Bale e baiat fain (din pacate numai pe ecran, pentru cei care au gasit pe youtube istericalele lui din viata reala), Michael Caine e incantator ca intotdeauna si da lectii de engleza (pentru cine il asculta cu urechile deschise), Scarlett e... nush pe mine nu ma impresioneaza fiintza asta de nicio culoare, dialogurile sunt pe alocuri sclipitoare, e mult mai bun ca The Ilussionist per ansamblu... pai si cam atat. Daca aveti ocazia sa va uitati, nu o sa vi se para timpul pierdut.

Doar o data

2009-05-08T02:55:00.000-07:00

Numai o data mi-a placut un musical. Asta fiindca spre deosebire de celelalte doua musicaluri pe care le-am vazut recent, Hairspray si aia cu printesa, sper ca se numeste Enchanted, asta nu era o comedie penibila pentru fetitze.
A fost un film unic in felul lui, din multe privinte. In primul rand ca e un film independent, spre deosebire de megaproductiile de mai sus, si parea ca are buget care as putea pune pariu ca valoreaza cam cat doua salarii medii pe economie in UK, si filmat in stare bruta, de parca foloseau telefonul mobil. Ca are protagonisti doi oameni care nu sunt actori si care in afara de filmul asta nu au mai facut nimic in afara de muzica. Ca cei doi fac o muzica atat de curata si de sincera. Ca nu se intrerupe actiunea ca in musicalurile clasice pentru un numar, muzica e pur si simplu un moment de sine statator, este miza filmului, este un personaj in sine, nu intrerupe povestea ci o coase frumos. Ca nu se pune accent pe individualitati, motiv pentru care scenariul a evitat genial si elegant sa atribuie nume personajelor principale (dar intr-un fel in care nici nu iti dai seama daca nu esti atent) si povestea se brodeaza pe o idee generala, un concept universal: oare noi luam tot ce ne ofera viata sau pierdem din lipsa de curaj?Oare avem doar o sansa la fericire si putem sa o ratam? Si de aici derivatele ceva mai siropoase: exista The One? E posibil sa aiba o intrare in viata noastra si noi sa o trecem cu privirea?
Despre povestea in sine a filmului nu e prea mult de spus: El e un artist de strada in Dublin, talentat dar degeaba, ea este o imigranta ceha modesta, cu acelasi talent insa in stare amortita, cu mama si copil dupa ea. Cei doi se intalnesc si intamplator incep sa cante impreuna. Se leaga o ciudata colaborare intre ei, cu momente naive de romantism in contratimp. Din toata saracia inregistreaza un album si lui i se ofera ocazia sa plece la Londra sa isi inceapa cariera. Dragostea ramane nedeclarata, ea ramane in expectativa pana in ultimul moment si incearca sa ii forteze putin mana acceptand sa reia legatura seaca si lipsita de sentiment cu sotul ei, dar el nu percuteaza si pleaca dupa doua himere (oare? cariera muzicala si dragostea lui apusa, dar care nu mai promitea nimic, aflata in Londra). Isi da seama intr-un final ca nu face bine dar era prea tarziu. Actiunea s-a desfasurat in decurs de cateva zile, cel mult o saptamana.
Muzica e speciala, daca sunteti fani David Gray, Coldplay, Kings of Leon, Snow Patrol si genul. Luate individual, cele doua personaje cantand nu spun chiar nimic special. Odata ce isi gasesc drumul unul catre celalalt si talentele/vocile/instrumentele se combina, iese ceva cu adevarat sensibil si o coloana sonora care a dat o piesa de Oscar.
Ce e impresionant e ca aici oamenii nu conteaza, personajele in sine sunt nule ca individualitati. Mai sunt si oameni stersi, neatragatori, obisnuiti, fara nume, fara pozitie sociala, fara un loc insemnat in societate, fara camin. Imaginea nu conteaza, nu sunt folosite tehnici smechere de filmare. Decorurile sunt basic. Dialogurile sunt absolut lipsite de orice profunzime. Doar personajul ei pare usor exagerat, are momente in care ai zice ca nu e cu toti jucatorii pe teren si ca e usor retarda, dar se pune pe seama candorii si naivitatii de imigranta. El in schimb este un adevarat John Smith si per ansamblu amandoi se pierd in multime perfect, ca doua stelute pe un imens cer senin de noapte de vara. Pur si simplu doua destine obisnuite, de oameni obisnuiti, simpli, care isi rateaza sansa de a fi impreuna. El profita insa de alta sansa, sacrificand-o intr-un fel pe ea. Ea e o martira oricum si ramane inchisa in colivia conjugala, ca o pasare care si-a trait viata cuminte, inchisa, asteptand cu resemnare clipa in care portita s-ar putea deschide. Si piesa lor o sa va ramana involuntar in minte.
Cu adevarat, doar o data pe deceniu te intalnesti cu un astfel de film.

Tragedia serii

2009-04-28T23:19:00.001-07:00

cu dedicatie speciala

Aseara am prins putin dintr-un superfilm, dar n-am apucat sa vad prea multe fiindca eram cu un fan al actorilor principali si i s-a parut prea insuportabil de privit, prin urmare a trebuit sa schimbe canalul. Eu oi fi masochista, fiindca mi-a placut la nebunie cat am vazut.

Era un fel de tragedie-horror-comedie neagra-reality show, cu multe personaje impartite oarecum in doua tabere, instrumentate de un fel de personaj cheie, un fel de Dumnezeu, care intr-un fel le controla comportamentul. Tehnica regizorala este una absolut speciala, practic se trage o singura dubla. Mie imi placeau "personajele negative" cum ar veni, fiindca din cate am inteles au jucat exceptional, din nou ma oftic ca nu am apucat sa vad decat vreo cateva minute. Ceea ce ma intriga si ma bucura in acelasi timp e ca personajele pozitive cum ar veni (erau imbracate predominant in alb acum, insa este o simbolistica macabra, erau de fapt personaje negative deghizate, fiindca le-am vazut si in alt film imbracate tot in alb cum au macelarit alte personaje ingenue si naive, complet lipsite de aparare, imbracate in roz!) si-au primit un fel de pedeapsa divina cam ca in tragediile grecesti cand oamenii erau pedepsiti pentru aroganta cu care se credeau printre zei, prin urmare au fost reduse la tacere, facute una cu pamantul, distruse fara drept de apel, intr-un fel care in mod ciudat insa pe mine ma umplea de veselie, cam ca efectul Katharsis. Acest joc oarecum primitiv, bazat pe limbajul trupului cred, extraordinar de expresiv, era concretizat periodic in lovituri si piedici, drumul personajelor in alb era intrerupt mereu de interventiile acelui Dumnezeu care le zadarnicea eforturile atat de crud, si interventiile personajelor negative erau atat de bine si diabolic gandite, incat acesti cavaleri albi vazandu-se dominati tactic si mental, rabufneau ocazional in pusee de violenta, un fel de sacrificii disperate, si Dumnezeul Negru ii pedepsea dupa fapta lor intr-atat de crunt, incat ochii acestui fan cred ca s-au umezit si nu a mai suportat supliciul vizual.

Stiti cum sunt copiii mici cand se uita la un horror si ca sa nu ii apuce pandaliile, incep sa isi repete "nu e adevarat, nu e adevarat, e un film, e un film", cam asa isi spunea si acest fan "nu conteaza, nu conteaza, nu ii intereseaza Cupa, nu ii intereseaza Cupa"... ca intr-un cantec trist de leagan...

Gospodina Curajoasa

2009-04-23T00:31:00.000-07:00

Scenariu de film:

Un tip parcheaza o seria 5 in fatza unei vilute dintr-un cartier exclusivist si intra in casa vorbind la telefon. Acolo o dezordine desavarsita. Tipa dupa nevasta-sa, care apare cu o figura senina si semi-retarda. Intrebata initial "de ce dracu e dezastrul asta in casa?" femeia ridica din umeri si raspunde ca incearca si ea sa faca ce poate. Ca acu' au copii. Sotul, ca orice barbat normal care aduce banu gros acasa si nevasta casnica nu se deranjeaza macar sa tina casa in limitele bunului simt, se enerveaza. O apuca si o lipeste de perete, si desi probabil vroia sa ii arda o scatoalca, da in perete. Femeia mimeaza un fel de surpriza/groaza/criza de nervi/naivitate retarda. Apoi se duce sa isi linisteasca copiii care desi asistasera la scena, erau complet veseli si neafectati. Tentativa de scena lacrimogena cu mama si copiii imbratisati pe fondul unui "it's gonna be okay...". Apoi femeia se duce (se pare ca era ajunul Craciunului) pana la Mall (?!) sa ia hartie de cadouri (!!). Iese din casa si in tristetea ei ezita putin ce masina sa ia, BMW-ul sau 4x4-le. Probabil ii era sila de barba-su deci face o concesie si o ia pe a doua. Trebuie sa o compatimim, viatza e grea! Pe drum, isi suna nush ce secretara, si isi anuleaza cursul de spaniola de a doua zi, sau ceva. Sarmana. Strazile sunt complet pustii si intunecoase. Ai zice ca e doishpe noaptea. Ajunge la Mall. Acolo se pare ca era tot orasul, desi ora din seara parea inaintata. Era atat de plin incat nu era niciun loc liber de parcare. Nimic. Sute, mii de oameni erau in acel Mall, in seara de Ajun. Injura umpic si incurca circulatia, si gaseste un loc, insa remarca faptul ca un mitocan parcase masina pe doua locuri si gipanul ei nu incapea. Of Doamne. Ochii ei mari si albastri se umezesc. Intr-un final gaseste un loc, undeva chiar in apropiere de parcarea arhiplina, unde ciudat insa nu era nicio masina nimic. In drumul spre intrarea in complex, se opreste la masina parcata pe doua locuri si ii scrie repede un bilet in care isi concentreaza in cateva cuvintele stangace toata ura si indignarea ei pentru animalul care o privase de un spatiu de parcare.Intra in Mall si deja parca e stinghera intr-o lume mare. In vreo 10 minute timp in care vanzatoarea ii scrie gresit numele pe paharul de ceai si o alta gagica cu care se intalneste intamplator o face de cacat prin comparatia succinta a vietilor, remarcam faptul ca femeia noastra trebuia sa treaca drept o fiinta nesemnificativa si stearsa, pe care viata o calca in picioare. Parul ii statea in schimb perfect. In fine intra in magazinul de papetarie unde isi alege hartia de cadouri si pana iese afara, era complet pustiu. Da gol golut, de parca se anuntase ca in cealalta parte a orasului se dadeau Chryslere gratis. Trecand pe langa masina unde lasase biletelul, constata ca acesta nu mai e. Se urca la volan si cand sa plece, ah la dracu'! Din spate o blocheaza se pare chiar masina cu pricina (?!). Gospodina noastra timida se enerveaza brusc si devine o femeie fatala, gata sa se ia in gura si de ce nu la pumni cu oricare ar fi sicanat-o. Coborand din masina cu o atitudine de "muta-ti dracu' masina, idiotule!" are supriza (sau nu) sa dea peste patru "homeboys" cu chef de scandal, care o pazisera miseleste pe cea care scrisese biletelul. Cei patru se prezinta precum urmeaza: un american (el capo), un negru, un asiatic si un spaniol (!!!!!!) mai lipsea Pierre si Hans si ar fi fost o echipa completa. Deci cei patru sunt pusi pe chestii obraznice si violente si se iau de femeie. Apare za breiv mol cap, care o mierleste dupa 20 secunde, clipa in care pe femeie o apuca pandaliile, devine din nou fetita speriata-autista se urca in masina si de unde nu avea pe unde sa iasa, sare voiniceste o bordura si p-aci ti-e drumul. Derbedeii dupa ea. Acuma, daca ai fi intr-o asemenea situatie ce-ai face? Suni la politie. La naiba, telefonul era descarcat. Eh, atunci unde te-ai duce? Avand in vedere ca esti la volan si cu un avans multumitor fatza de urmaritori.

a) la politie

b) intr-un loc public unde ti-ai putea pierde urma

c) acasa in cartierul tau exclusivist inconjurat de ziduri prevazute cu poarta masiva, unde ai putea sa batzi la prima usa si sa chemi politia

d) intr-un loc parasit.

Unde credeti ca s-a dus??
Purtata de valurile terorii intr-un cartier aflat in constructie, departe de iuresul mallurilor si ale oricarei forme de civilizatie, aceasta The Brave One in varianta casnica, usor mai sexy dar ingrozitor de blonda intra cu masinoaia in primul bustean pus orizontal si se opreste. Dupa un icnit scurt isi inhatza constiincios o ladita rosie cu scule (!!!) si o ia per pedes. Baietzii chiuind veseli pornesc dupa ea. Din greseala mai mult, negrul moare (era de asteptat, negrii mor primii in filme ca inca nu fusese ales Obama probabil) si ceilalti innebuniti de durere, dau vina pe ea. Femeia si laditza rosie in loc sa o ia, din nou, spre civilizatie, fug intr-o padure care crescuse convenabil chiar langa santier. El capo, care este si cel mai smecher, mai inteligent si cu o rautate d-aia sexy cum le sta bine baietilor rai, incearca sa para ca face o fixatie pentru doamna intre doua varste, da nu prea ii reuseste.
Singura in padure, casnica noastra timida dezvolta un fenomenal instinct de supravietuire, ceva intre Rambo si Die Hard dar cu tzatze si freza, in ciuda tuturor impedimentelor, perfecta.
Detaliu de scena: dupa o urmarire cu lanterne prin desish, ea gaseste o gaura in care se tarashte si care evident este trecuta cu vederea. Apoi in loc sa intepeneasca acolo pana a doua zi dimineata macar, ea alege sa iasa si sa alerge haotic pana isi pierde urma. Apoi desi isi pierde urma, alege sa ii pandeasca pe cei trei care in durerea lor se imbatasera si ascultau un fel de rock emo langa masina. Apoi desi zgomotul si diversiunea erau perfecte ca sa se intoarca la 180 de grade si sa o ia tot inainte fara sa fie auzita, asteapta pana se opreste muzica si isi aduc aia aminte de ea ca sa incerce sa fuga stangaci. Cade pe partea stanga la poalele unui copac, insa se taie ingrozitor la mana dreapta. Lacrimi de disperare sunt alungate cu consecventa in clipa in care in tot acel iures nebun, desi cei trei sunt pe urmele ei si ea este la pamant, scoate un desen de-al fetitei ei din buzunar si il contempla duios. Apoi fortele ii revin cam ca ale lu Popey Marinarul si o sterge imediat in tufisuri. Cei trei ajung langa acelasi copac. In aerul tare al padurii, unul din ei, ala mai trotilat, exclama: "Stati! BVULGARI!! A luat-o p-acolo!!!" Este incredibil. Senzational. Daca supravietuia, sigur ii lasa someri pe toti cainii lupi politisti de pe lumea asta.
In fine, ca sa scurtam cavalcada, femeia pana la urma pandeste si omoara cu sange rece pe aialalti doi mai fraieri, cu ajutorul sculelor din cutiutza roshie. Asta fiindca ea facea si cursuri de mecanica, nu numai de spaniola. In cele din urma el capo, pe numele de baiat rau Chucky, o prinde iar ea, uneltind un plan diabolic, il face sa creada ca il doreste carnal, rau de tot, atunci, acolo, desi tocmai ii omorase prietenii. Cu o voce suava si totusi "dirty" ii sopteste un "Fuck me...!!" si baiatul se conformeaza. Printre miscarile unduitoare feminine, evident ca este omorat. O muzica usor triumfatoare incepe sa razbeasca de dupa copaci. Gospodina isi gaseste imediat drumul inapoi, catre masina, dupa ce tot filmul hoinarise aparent fara tzinta prin codru, masina a carei capota o cracaneaza putin si baga o manutza suava cu care face un click! si masina porneste (dupa ce o abandonase initial). Fiindca ea facea cursuri de mecanica.
Rupta, uda si cu parul desi in dezordine totusi alcatuind o freza sexy si rea, ajunge inapoi acasa. O bucata de drum evident ca trebuia strabatuta prin ploaie. Ea strange la piept hartia de cadouri pentru care plecase, si murmura un cantecel ca o psihopata. Ajunsa acasa, se duce direct la copiii ei pe care ii gaseste dormind ca niste ingerasi, ii saruta matern, apoi se intoarce la barbatul "abuziv" care incerca obraznic sa o provoace prin caterinci verbale, si ii baga in figura un revolver.

The End.

Singurul lucru pe care il mai zic despre acest film, intitulat ravashitor While She Was Gone, sau Away, ceva, ca actrita din rolul principal este Laureata cu Oscar Kim Basinger. Asa a aparut pe trailer. Probabil ca sa emfatizeze profunzimea si dramatismul jocului sau actoricesc. Un film ca sa zic asa, disturbing. Care imi confirma teoria ca in 2008, s-au scos in proportie de 80% numai filme de cacat si care ma fac sa imi pierd speranta in vreun action/thriller/horror bun pe viitor.

E clar, m-am ramolit.

2009-04-08T03:16:00.000-07:00

Daca am inceput sa bocesc discret la comedii romantice, ori m-am ramolit si ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea, ori poate chiar am prins o comedie romantica buna! Rar prind comedii romantice bune. Cred ca ultima comedie romantica sau ma rog, ceva in genu, care mi-a starnit reactii emotionale puternice concretizate in secretii ale ochiului a fost Amelie. Mint, Love Actually. Ma rog, amandoua.

Azi s-a intamplat sa vad o comedie romantica in genul alora la care mama s-ar uita cu placere la bucatarie la o cafea si o tigara, doua, trei. Se intituleaza The Holiday. N-am prins inceputul dar pe ecran era latzita moaca (pe care de altfel o consider complet inexpresiva) a lui Cameron Diaz si am crezut ca ma uit la What Happens in Vegas. Dupa aia mi-am amintit ca vazusem demult trailerul la un film care se joaca pe doua fronturi, US si UK, cu doua reprezentante emblematice ca sa zic asa, pentru ambele cetati ale filmului: sus-mentionata si Kate Winslet, care ca in orice comedie care se respecta, ar trebui sa faca schimb de locuri si sa fie aruncate in doua medii complet diferite in care in cele din urma sa se acomodeaze si sa ajunga sa aiba succes.

Am aflat ca scenariul a fost scris cu cei patru actori in minte (barbatii sunt Jude Law si Jack Black) deci e clar ca rolurile ar trebui sa li se potriveasca perfect. Si chestia e ca au nimerit-o.

Povestea e simpla: doua femei fiecare cu cate o dezamagire in dragoste, se cunosc online si fac schimb de case pentru doua saptamani. Cea interpretata de Diaz este o femeie de afaceri de succes cu o vila cu piscina in LA, si cea interpretata de Winslet este o jurnalista care locuieste intr-un decor rural langa Londra. Cele doua se muta fiecare in casa celeilalte si fac bineinteles cunostinta rapida cu doi barbati fiecare din anturajul celeilalte, de care evident se indragostesc. Numai ca amandoi barbatii au si ei o situatie emotionala destul de complicata, si timpul este limitat, iar dincolo de dragoste ies la iveala toate obstacolele. Dintre toti cuplul Kate Winslet si Jack Black mi s-a parut cel mai reusit, fiindca niciodata n-as fi crezut ca i-as putea vedea impreuna, fiindca o Winslet comica da profunzimea (si putinul dramatism) de care era nevoie intr-un astfel de film, iar Black este un mascarici fermecator. Pe cealalta parte a Oceanului, Cameron Diaz e amuzanta in rolul fetei bogate, energice si nebune, dar care nu poate sa planga, iar Jude Law este baiatul bun, vaduv cu doua fetite care o aduce cu picioarele pe pamant.

Sunt cateva scene foarte savuroase, cum ar fi convorbirea telefonica in trei dintre Winslet, Diaz si Law sau aparitia fulger a lui Dustin Hoffman (cica chiar era in "cartier" in timpul filmarilor si cum o cunostea pe regizoare, si-a bagat si el nasul, si e chiar amuzant) sau aparitia lui Rufus Sewell in rolul fostului iubit british.

Coloana sonora e "dirijata" de maestrul Hans Zimmer, dar e plina de piese de sine statatoare de la The Killers la Jet si per ansamblu un mare plus in realizarea atmosferei. E pentru prima data cand remarc o coloana sonora la o comedie romantica (dupa Love Actually, desigur).

Daca mai pomenesc si despre regizoarea Nancy Meyers ca este specializata pe chick-flick-uri faine (Something's Got to Give, Father of the Bride, Private Benjamin), atunci sper ca am avut macar o mica contributie in a convinge ca acest film merita vazut.

Big no-no

2009-04-06T08:23:00.001-07:00

Sa nu va treaca prin cap sa va uitati la 12 Rounds, nici macar de plictiseala.

Sa nu va pacaleasca numele Renny Harlin (pacat de Die Hard 2 si The Long Kiss Goodnight,).

Sa nu credeti ca John Cena poa' sa joace.

Fiti baieti destepti cum n-am fost io si uitati-va bine la trailer inainte sa-i dati drumul.

E o porcarie.

Necunoscut

2009-03-26T05:54:00.000-07:00

Stia cineva ca M. Night Shyamalan, stiti voi, indianu' care de la Al Saselea Simt incoace a scos numai filme ultra-mega-cunoscute, a dat-o si el in bara candva dupa The Village si inainte de The Happening cu un filmulet pe care daca nu il cauti destul de insistent, nu ai cum sa dai de el?

Am vazut the Happening acum cateva luni si am ramas foarte dezamagita asteptand finalul (cred ca toata lumea s-a obisnuit sa se uite la filmele lui Shyamalan pentru finaluri), finalul ala surprinzator care iti da tot cursul firesc al actiunii peste cap si te lasa paf. Daca urmatorul film facut de el o sa fie tot asa plictisitor si fara sens, atunci e clar ca s-a prostit.

Lady In The Water este o fantezie, compusa, regizata si chiar jucata mai amplu decat de obicei de acest Sergiu Nicolaescu mai tuciuriu, aparuta in 2006 si care nu cred ca a reusit sa ajunga si la noi pe marile ecrane sau macar sa beneficieze de o promovare mai acatarii, probabil pentru ca a fost facuta franjuri de critica si ignorata de public.

Povestea imi permit sa o expun pe larg fiindca mi se pare un film consumat si nerecomandabil decat fanilor hard-core ai lui Shyamalan (printre care ma numar si eu, pana acum cu mandrie). Chiar daca are un subiect paranormal, cum de altfel au toate filmele lui, sa nu va asteptati la vreo redare cu realism a acestuia. Cel mai SF film al indianului mi s-a parut The Village, dar pana la urma s-a dovedit ca a fost un SF fals, deci nu prea s-ar pune. Aici insa apar si monstri, si miracole, si tot tacamul. Este un scenariu plecat de la un "bed time story" pe care regizorul il inventase pentru copiii lui. Dar nu este un film pentru copii. Subiectul este prezentat din generic (like wtf?! putea sa nu il prezinte si suspansul crestea, dar ma rog) si anume o voce profunda ca de crainic de stiri poveste cum odata, demult, oamenii traiau sub apa... apoi au urcat pe pamant, insa o parte din ei a continuat sa isi duca viata in mediul primordial, iesind rareori si interactionand cu cei de la suprafata. Moralitatea lor a ramas insa ne-corupta de violenta, razboi, ura samd, ramanand complet pura. In SUA, intr-un complex de apartamente cu piscina, isi duce viata anosta si trista administratorul jucat de Paul Giamatti, inconjurat de multe personaje fiecare cu cultura si viata lui. Intr-o seara este salvat de la innec de una din aceste "nimfe ale apei" interpretata de gagica din rolul principal din The Village (nu ma surprinde, la fel cum nu m-a surprins ca Bruce Willis si Joaquin Phoenix au facut cate doua filme consecutive cu acelasi regizor), care se pare ca este intr-o misiune: sa transmita un mesaj revelator unui "receptor", mesaj ce urmeaza sa "trezeasca lumea" sa o revolutioneze. Ea ar trebui sa intalneasca si alte personaje umane care tot asa au un rol cheie: un vindecator, un interpret al mesajelor incriptate, un "sobor", un gardian etc. Se stie ca aceste personaje sunt din acel decor domestic, insa nu se stie care e cine. Exista si un personaj negativ desigur, in persoana unui monstru care traieste camuflat langa casa si isi face aparitia numai ca sa vaneze angelica creatura. Exista si un salvator in persoana unui mare vultur care urmeaza sa ia nimfa si sa o duca inapoi in lumea ei, dupa ce mesajul va fi fost transmis. Acest mesaj este transmis in primul sfert din film. Nu stim care este el, dar stim ca receptorul este nimeni altul decat omniprezentul, omnipotentul eeeeeeeeem night shyamalaaaaaan care joaca rolul unui scriitor aflat in plin proces de creatie iar el urmeaza sa influenteze mersul Lumii. Deci mesajul a fost livrat, ce mai urmeaza? Cam o ora jumate in care Cleveland (Giamatti) incearca sa isi dea seama care sunt personajele cheie care urmeaza sa o ajute pe fata sa se intoarca in lumea ei, inainte ca monstrul sa o distruga. Apare si un baietel. Devine clar pentru toata lumea ca desi a avut o scena, doua in film, o sa aiba un rol-cheie. Baietelul este interpretat de febletea mea, Noah-Gray Cabey, pustiul din seria Heroes. Si cum filmele lui Shyamalan ar trebui sa contina incriptate idei si preferinte personale, intalnim si singurul personaj care moare in chinuri si anume un critic de film (poate de aici si desfiintarea completa a peliculei de critica). In fine pana la urma evident ca personajele cheie se descopera in ultimele minute, erau acelea la care cica nu ne-am fi gandit (blabla, dupa vreo 5-6 filme facute cam pe aceiasi idee, va deveni previzibil, din pacate) monstrul este anihilat si fata este salvata. Ce este interesant, ca subiectul in mod sigur nu e: detaliile de scenariu si dialog, spiritul asta ludic al lui Shyamalan, bancurile lui, sunt cateva momente in film cand in mod sigur o sa zambiti si sunt poante bune. Unele idei pe care incearca sa le transmita cum ar fi aceea ca fiecare din noi avem o menire, o misiune, un scop, ca fiecare este special si nobil prin ceva. Ideea ca viata, oricat de banala ar fi, are ceva magic in ea, daca ai puterea sa crezi acest lucru. Aici se intersecteaza cu Pan's Labyrinth, cel mai tare film la care Shyamalan nu s-a gandit. Shyamalan nu joaca chiar ca un lemn, dar oricum e usor grandoman si critica l-a penalizat. Cred ca ar fi fost mult mai misto daca nu ar fi folosit-o pe tipa despre care oricum ne-am facut o alta imagine din The Village si ar fi distribuit o alta figura feminina, si ar fi fost muta. Adauga credibilitate. Asa semana prea mult a Leeloo.

Oricum un film oarecum relaxant si placut de urmarit in caz de plictiseala, desi este per ansamblu mai slab decat ce facuse regizorul in cauza pana atunci, contine mai multe "light-motive Shyamalan" decat The Happening si asta o sa gasiti fermecator.

Burn After Reading

2009-03-25T02:49:00.000-07:00

Fiindca ma ia cu febra, la propriu, nu prea pot inchega idei coerente pe marginea acestui film. Pot spune doar ca de la inceput am stiut ca e un film bun si la final nu m-am contrazis. Fratii Coen nu au cum sa faca un film care sa te lase rece. John Malcovich nu are cum sa faca un film care sa te lase rece. Desi Brad Pitt sau George Clooney au cum sa faca un film care te-ar putea lasa rece, nu este cazul aici, fiindca amandoi fac niste roluri atat de atipice

regimului cu care ne-au obisnuit de cativa ani, incat ajungi sa nu-i mai recunosti. Si mai ales daca ati urmarit Michael Clayton, o sa zambiti neaparat la jocul cuplului Clooney-Tilda Swinton. Si povestea... este atat de cretina... de absurda in esenta ei, ca o sa va dati cel putin o palma peste frunte. Superb realizat, suprinzator pana la ultima scena, ma bucur ca fratii Coen inca mai lasa spectatori perplecsi.

"I'm calling you... about the security... of your shit..."

puahahahaha inca mor de ras.

De vazut neaparat!!

Words are very unnecessary

2009-03-25T02:21:00.000-07:00

Am revazut acum doua seri The Shawshank Redemption.

Nush, se mai poate face o cronica despre filmul asta?...

Prima jumate din Knowing

2009-03-25T01:25:00.000-07:00

Evident cum sunt eu influentabila si pun botu' la orice clasament, am zis sa vad ce e de capul lui Knowing care a avut premiera weekendul trecut si a strans ceva banutzi. Avand inca sechelele unui alt film cu trailer si bannere impresionante impanzite prin tot orasul si care s-a dovedit a fi prostia secolului, The Day the Earth Stood Still, am avut usoare rezerve in a urmari un alt "disaster movie" cu buget mare si distributie oarecum "catchy" cum este cel de fatza. Amanuntele care chiar m-au determinat sa ii dau drumu' au fost, recunosc, doua trailere cu doua calamitati realizate atat de bine incat ti se face pielea de gaina instant. Sunt subiectiva fiindca locuiesc langa aeroportul Heathrow prin urmare o data la cateva minute imi trece pe deasupra casei cate un avion la inaltime mica si cu trenul de aterizare coborat iar acum cateva nopti am visat cel mai real cosmar din viata mea cu prabusirea unui airbus intocmai ca cel din film. Pot spune, inainte sa intru in detalii privind subiectul, ca scena prabusirii avionului langa autostrada, cu putinele scene ca de razboi care au urmat, fara coloana sonora si filmat ca "de mana" reprezinta cred cea mai bine realizata scena de gen pe care am vazut-o intr-un film, si se stie ca s-au facut har Domnului destule filme despre avioane.

Cred ca incepe incet incet sa se ajunga la fundu' sacului cu subiecte scenaristice pentru filme de actiune/SF, imi pare chiar rau sincera sa fiu. Cred ca in cativa ani se trece la remake-uri. Si evident la cele 3D, d-aia astept cu nerabdare sa vad ce a scornit Cameron cu Avatar sau sa vad Pasarile cum "zboara" prin sala de cinema. In fine revenind la subiect, povestea acestui film este urmatoarea: in anii 50, la o scoala primara la initiativa unei fetite genul aleia din The Ring, copiii isi imagineaza cum va arata lumea peste o jumatate de secol, fac niste scrisorele si le pun intr-o "capsula a timpului" pe care o ingroapa. Cand expira timpul si se dezgroapa capsula, scrisoarea fetitei, care contine doar un sir de cifre, ajunge la baiatul unui profesor alcoolic. Care evident ca se pune pe descifrat. Si descopera coordonatele exacte ale tuturor calamitatilor intamplate in ultimii 50 de ani, gen 7/11, uragane, tsunami, prabusiri de avioane si accidente mari. Problema e ca sirul mai contine cateva date. Amu' ce poate face el sa preintampine catastrofele care vor urma? In plus copilul incepe sa aiba viziuni foarte violente. Si adevarata problema, pe care am vazut ca si-a pus-o in trailer unul din personaje, ce se intampla cand se termina sirul??? lol. Pai vine profesoara si iti ia foaia din fatza, bre. N-o fi apucat copilul sa termine ideea.

Imediat dupa ce a inceput sa aiba copilul viziuni mi s-a rupt filmul. La propriu, adica am adormit ca o pensionara. O sa incerc azi sa termin filmul, fiindca vreau sa vad si accidentul de la metrou. Sunt cam morbida, dar pe mine ma impresioneaza sa vad cum sunt realizate astfel de catastrofe. Cat despre Nicolas Cage, mi-e din ce in ce mai greu sa il inteleg fara subtitrare. Nush, sa ia niste lectii de dictie, ceva, ca o sa ajunga de nu-l mai intelege nimeni.

Filmul e facut de cel care ne-a dat Dark City, daca va mai amintiti filmul ala de acum vreo 10 ani, trecut oarecum cu vederea dintr-o regretabila greseala. Vad ca pe trailer si pe afise scrie mare DE LA REGIZORUL LUI I, ROBOT. Trist.

Sunt confuzata

2009-03-10T03:08:00.000-07:00

Nu stiu daca Watchmen a fost un film bun sau nu. Aseara am citit de el ca a spart tot prin America dupa premiera si azi dimineata la 7 i-am dat drumul. M-am si mirat ca l-am gasit repede si la o calitate destul de bunicica avand in vedere ca a fost filmat pe sest in sala de cinema. Habar n-aveam ca e facut dupa o serie de benzi desenate si abia aflasem ca regizorul este Zack Snyder, cunoscut pentru 300, alt film care nu se poate determina daca a fost bun sau nu, dar cert este ca a devenit iconic.

Pe scurt impresia mea e ca acest film va face o groaza de bani. De ce? Pai e simplu, are 90% efecte speciale foarte tari, este sangeros si are multa actiune, iar povestea este ceva mai deosebita decat a celor normale cu supereroi. Nu am retinut cu atata acuratete cum se numeau personajele, dar incerc sa fac un rezumat: intr-un univers paralel (cum sunt cele din benzile desenate) pictat in majoritate in verde si purpuriu, supereroii sunt la ordinea zilei, poarta costume extrem de stupide,se combina intre ei si fac copii care devin noua generatie de supereroi si unii ies la pensie sau devin persoane publice. Actiunea stabilita in anul 1985 se pare ca se invarte in jurul unui personaj cu veleitati de Dumnezeu pe nume Jon/ Doctor Manhattan, care este pur si simplu invincibil si poate face...well...cam orice vrea. Insa are constiinta si prefera sa isi studieze energiile distructive intr-un mediu tehnologizat, alaturi de un prieten pe nume Adrian/nush numele de scena, fost erou actualmente prosper om de afaceri, si de prietena lui neglijata Janey/Silk Spectre. Fata pana la urma il paraseste si se aliaza cu un alt erou prafuit, Dan/aaa...intelegeti ideea, incercand sa readuca la viata spiritul justitiar de altadata. Pe un alt plan, un erou iesit la pensie, The Comedian, este asasinat si Rorschach, un detectiv inzestrat cu forta supraumana si voce ragusita, incearca sa ii avertizeze pe ceilalti ca cineva vrea sa ii elimine pentru a porni un razboi nuclear in liniste. Restul e can-can.

Acum, ce are sau ar trebui sa aiba in plus acest film fatza de filmele de gen. Pai in primul rand, la cum arata, cred ca vreo cateva zeci de milioane investite in efecte speciale. Si numai pentru ele merita sa dati banii pe un bilet (vorba vine) sau sa pierdeti doua ore si, cat are filmul. Dupa aceea, poate sunteti curiosi cum arata figurile alea smechere de lupta pe care le-ati vazut in 300, in alt decor, tot fantastic evident. Dupa aceea, coloana sonora mi se pare de nota zece plus, incepand cu The Beginning is the End is the Beginning (si nu invers!!!) a lui Smashing Pumpkins, care suna incomparabil mai bine decat cealalta varianta de pe coloana sonora a acelui film rusinos cu Batman. Dupa aia, daca v-a placut Sin City de exemplu, sau mai bine zis cum arata filmul ala nu ce se intampla prin el, cred ca si pelicula de fatza va parea interesanta, fiindca se creaza o atmosfera foarte asemanatoare cu ce se reusise acolo. In rest, veti observa ca Snyder a ramas foarte fidel succesului sau anterior, sau poate este doar nostalgic. Motive de genul "usa cu nr 300" sau imagini din filme cu spartani din anii '60 o sa va atraga atentia. De asemenea bataile sunt asemanatoare, asa cum bataile erau asemanatoare in filmele lui John Woo. Se pare ca si-a creat deja un fel de amprenta.
Ca fapt divers, cica filmul era in plan din anii '80, cu nume precum Robin Williams, Jamie Lee Curtis sau Kevin Costner pe afis. Mai tarziu cand a fost readusa in discutie ideea, s-au cooptat Hilary Swank si iubirea vietii mele Joaquin Phoenix, dar tot nu s-a dat bataie. Acum a venit vorba de Tom Cruise, John Cusack, Jessica Biel sau chiar Gerard Butler dar nu s-a mers pana la capat. Au ramas Billy Cudrup si frumusetea usor trecuta Carla Gugino singurele nume oarecum sonore din distributie. Dar nu asta e important.
Daca e sa concluzionez, vorba lu' Paris Hilton "hottie or nottie", as zice, dar sa se noteze ca nu cu toata gura, "hottie". Macar de curiozitate merge acest film.

aaaaa...hmm...??...

2009-03-05T05:36:00.000-08:00

Stateam aseara de vorba in bucatarie deasupra cratitei cu chestii sfarainde intr-insa si cu o tigara in gura ca Peggy Bundy despre actori buni. Cica sa sugerez eu nume de actori buni si sa vedem daca ne putem pune de acord prin exemple. Dintr-unu-ntr-altu ma pomenesc ca zic John Travolta. La care interlocutorul meu imi tranteste replica: "Zii mah tu un film BUN in care a jucat asta."

Ce-ai mah esti nebun? E ala... cum ii zice....aaa...plm...pai...hmm...nah.

Un film ca un album de arta

2009-03-05T03:31:00.000-08:00

The Cell. Cred ca daca Salvador Dali ar fi putut lucra la un film, asa ar fi aratat. Na ca am pus concluzia inaintea argumentelor. Dar e bine sa stii de la inceput cu ce ai de-a face.
Nu e importanta povestea aici, nu sunt importanti actorii in afara de Vincent D'Onofrio, nu e important ce se intampla dincolo de lumea virtuala. E imposibil cred eu sa te lase complet rece acest film, si numai pentru motivul ca cel putin un cadru, un decor, o situatie, ceva, o sa iti ramana in minte ca o fotografie.

Si cum nu se putea numi "film" daca nu avea ceva scenariu in spate, acesta este urmatorul: un criminal sadic in serie, capturat, o victima inca in viata dosita pe undeva si incercarile politiei de a afla locatia ei care o iau pe langa metodele conventionale si ajung la un parapsiholog si o tehnica de explorare a subconstientului foarte periculoasa, prin care se poate intra in lumea interioara a unei persoane si explora dupa plac. Chestia e ca in lumea ta, esti propriul Dumnezeu, asa ca orice incursiune se poate sfarsi foarte tragic mai ales daca proprietarul universului in care intri este un psihopat. Mie scenariul mi-a amintit, ciudat, la o scara foarte "de serie B" asa, de Tacerea Mieilor. Asemanarile se termina aici. Fiindca ar fi strigator la cer sa o compari pe Jenny from Za Block cu Jodie Foster.
Ar fi fost absolut suficient ca Jenny sa ramana de decor. Era perfect daca nu scotea un cuvant. Ca element de recuzita era superba. Vince Vaughn, the good guy, e simpatic. Se aproba. E ok, e "intrusul perfect" in universul ala absurd. Vincent D'Onofrio in schimb, da, tipu' ala din serialul politist de pe Hallmark la care se uita maica-mea, e monstrul sangeros perfect si creeaza un puzzle al chinului, torturii si culorii care zic eu este singurul motiv si unul suficient de puternic incat sa iti placa acest film.

Despre regizor recunosc ca m-am interesat. Este un indian, si inainte de filmul asta nu a mai facut nimic. Nici dupa nu prea a mai facut. Este un nume secundar pe lista de regie de la Benjamin Button, probabil a tras vreo doua cadre de decor prin India. Neimportant, oricum. Incercand sa imi dau seama unde zace geniul de dincolo de imagini, am ajuns la scenariu. Acelasi scenarist a scris la "I Am Legend" si "Poseidon", doua filme de actiune, nu de compozitie. OK, back to research.

Pe scurt daca vreti sa va faceti o imagine a filmului inainte sa il vedeti , imaginati-va Salvador Dali per ansamblu, sau mai practic... hmm... clipul de la Until It Sleeps de la Metallica ori Walking In My Shoes de la Depeche Mode. In combinatie cu cateva clipuri Marylin Manson din "epoca de aur". Ajungand pe traiectoria asta, am gasit ca acelasi regizor Tarsem Singh a regizat un clip clasic, la care face referire in filmul sau printr-un cadru pe care nu il divulg aici: Losing My Religion de la REM. In sfarsit ceva prinde contur.

In mare se pot identifica doi sau trei artisti care au inspirat motive si cadre din film si este o placere sa descoperi originalele daca ai chef sa cauti un pic. Unul este un norvegian pe nume Odd Nerdrum, cica acuzat de kitsch la vremea lui, de unde s-a preluat motivul femeilor de pe camp, intalnit in partea in care personajul lui Vince Vaughn isi face intrarea in lumea virtuala. Celalalt este un artist britanic ex-junkie, Damient Hirst, de unde s-a ales imaginea calului transat de planuri verticale, luata dupa o lucrare asemanatoare numita "Some Comfort Gained from the Acceptance of the Inherent Lies in Everything" :) The Cell e ca un spectacol suprarealist pe care nu poti sa il admiri ca atare fiindca te nelinisteste povestea din spatele lui. Un exemplu superb din capitolul "unde a ajuns filmul in secolul XXI".

Eroii sunt misto

2009-03-04T03:04:00.000-08:00

De cate ori am o discutie pe teme cinematografice cu un cunoscator, si dupa ce dezbat filme, tehnici regizorale, jocuri actoricesti, scenarii, etc. si ma intreaba celalalt da' care e filmu' tau preferat? zic Blade. Unu. Sa vedeti reactii. Bine, zii altele. Eragon. X-Men.Unu. Orice dupa Marvel. Constantine. Iron Man. Batman. Van Helsing. I Am Legend. Chiar si Resident Evil. Stupoarea continua. Ceva de calitate nu iti place?
Nu inteleg de ce filmele cu super-eroi nu sunt considerate de calitate. Bine acuma ar trebui intrebat cum se considera un film a fi "de calitate". Mie imi plac la nebunie "fanteziile". Povestile. Sunt un copil mare. Imi iau ochii eroi, decoruri elaborate, efecte speciale profesioniste, daca are si un subiect mai de profunzime si se injura, si-o trag si e sange ca lumea, e absolut perfect din punctul meu de vedere. Da, e o parere taiata cu toporul si am sunat ca un sofer de TIR, dar asa sunt eu. Asta nu inseamna ca nu stiu sa apreciez orice alt gen oricat de abstract de film. Dar intotdeauna "am pus botul" cum se zice la astfel de povesti.
Da stie cineva ca Blade cand a fost facut el, in 97-98, a fost copiat de Matrix de exemplu si cateva efecte au fost duse la scara foarte larga si popularizate intr-un hal incat daca ai vedea acum filmul, ai zice ca e de serie B? Sau ca X-Men a fost facut de Brian Singer, ala care a fost considerat copilul minune al Hollywoodului dupa The Usual Suspects? Sau ca Batman a fost facut la inceputuri de Tim Burton sau ca ultimul a dat o interpretare geniala de Oscar? Sau ca Iron Man a avut un joc al dialogurilor absolut fantastic. In fine.
Ce n-am vazut: ala cu Ben Affleck (nu fac niciun efort sa imi amintesc nume si nici nu scotocesc pe google decat daca e absoluta nevoie), fiindca Elektra am vazut (numai ca sa o admir pe una din femeile pe care le ador, Jennifer Garner) sau The Hulk, amandoua, nu inteleg de ce unu e cu Eric Bana si unu cu Ed Norton, nu am inteles daca au legatura intre ele.
Ce imi pare rau ca am stat sa vad: Catwoman. Fantastic Four. Good God!
Ce am vazut dar nu m-a "atins": Superman. Hancock. Nu imi spun nimic. Spiderman. Imi pare rau, chiar am incercat. De trei ori.
Ce astept sa vad: Wolverine (nu trece o saptamana sa nu verific daca a scapat pe undeva de descarcat).
Imi plac in general filmele (fantastice sau nu) cu un singur personaj principal (si poate "consortul" aferent, desi ala de multe ori strica imaginea), care dintr-un motiv sau altul are sechele emotionale, este temperamental si taciturn si care, optional, are o predispozitie catre violenta si care este implicat intr-o misune de razbunare cu implicatii foarte personale, cu un personaj negativ extrem de sangeros, sarcastic si absolut malefic. Bine mi-au placut si comedioare de aventuri cum a fost Mumia sau Indiana Jones, ale caror personaje le consider tot super-eroi.
Super-eroul nu tre sa fie neaparat inzestrat cu insusiri supranormale sau sa poarte costum. Poate sa fie Bruce Willis de exemplu :)) D-aia mi-a placut Transporter, Terminatorul, seria aia de scurtmetraje-reclame la BMW cu Clive Owen. Sunt omul care a vazut Gladiator de 22 de ori si poate recita toate replicile. Extrapoland, ma sparg filmele cu subiecte mitologice cum sunt cele dupa mitogolia greceasca. Troy mi-a placut fiindca e facuta dupa cartea mea preferata, Iliada lui Homer. Mi-au placut si filmele de televiziune cu Ulise,Iason, Merlin, sau O mie si una de nopti, pe care le-am vazut tot asa de foarte multe ori pe unde apuc. Nu inteleg de ce nu mi-au placut Lord of the Rings sau Star Wars dar nu am reusit sa le urmaresc din proprie initiativa.
La femei sar peste Angelina Jolie direct la Jodie Foster in The Brave One. Milla Jovovich si Charlize Theron. Kate Beckinsale desi nu am avut niciodata rabdare sa vad Underworld cap-coada.
Filmele cu super-eroi sunt de amuzament, de distractie ar spune unii. Pentru mine cel putin, sunt o scapare din realitatea asta care poate deveni foarte des enervanta. Asta e explicatia clasica si asta e si explicatia mea. Imi place sa visez.

Din ciclul filme ne-misto

2009-03-01T06:57:00.000-08:00

Tre sa fie si d-astea, ca prin comparatie celelalte filme sa fie misto.

As vrea sa ne-recomand un film astazi. Daca cumva sunteti fani filme cu vampiri (ca mine) sau fani Anne Rice (ca mine) si va plac filmele romantice cu povesti de dragoste interzise, si cu personaje care se lupta cu propria constiinta, regulile societatii din care fac parte, rebeli, etc, tineri si frumosi, NU va uitati la Twilight. Cu cat entuziasm si anticipatie am asteptat acest film asta toamna, dupa ce am beneficiat de o promovare heavy in uk, niste teaser-trailere de iti rodeai unghiile, niste protagonisti interesanti fizic (mai ales el, desigur). Faptul ca povestea din trailere imi suna cam putred a plictiseala nu a insemnat nimic pentru ochelarii mei de cal cand e vorba de trailere si afise interesante (asa am luat teapa si la The Day the Earth Stood Still). Ce a urmat in cele 2 ore sau cat a durat filmul... vorba aia "priceless".
Pe scurt filmul cica este ecranizarea unui ciclu de romane (!!!) de succes (!?!?!?!!!!!) despre vampiri si adolescenti. Si mai ales combinatia dintre, desigur, adolescenta umana ingenua, outsideritza intr-un orasel de munte, si, ati ghicit, una bucata vampir carismatic, care, evident, isi uraste conditia si traieste in afara regulilor vampiresti, deoarece, clar, are un suflet bun. Cei doi se cupleaza si, strigator la cerul vampiresc, el o duce chiar acasa sa ii cunoasca familia!!! In fine sunt si niste personaje negative tot din regnul cu colti (erau doua variante: fie apareau niste vampiri rai care sa o atace pe ea, fie vreun vanator de vampiri care sa il atace pe el; ala poate apare in partea a doua).
Cert este faptul ca filmul este in ultimul hal de slab, cu niste dialoguri asa previzibile ca poti pune filmul pe pauza si spune tu ce urmeaza. O singura chestie oarecum in aceiasi zona cu cuvantul "misto" este alegerea actorului principal. Intr-adevar o figura clasica de vampir la care Anne Rice probabil ar visa daca ar mai compune ceva in "Cronicile Vampirilor". Si coloana sonora unde se pot recunoaste niste nume precum Linkin Park sau Muse. In rest, un film facut parca "la comanda" pentru publicul puber american, cu un scenariu de Hallmark si o risipa de fonduri pentru efecte speciale. Habar n-am de ce a ajuns pe locul unu in box-office sau de ce se asteapta cu atata nerabdare urmarea.
Unde esti tu Blade, doamne?!
Mai bine urmariti Tru Blood de pe HBO. E serial dar e mult mai fain.

Comedii de gagici

2009-02-27T05:21:00.000-08:00

Dragi baieti daca aveti prietene si (vroiam sa zic cu ocazia Vallentine's Day or some shit da' slava Cerului a trecut) vreti sa va rupeti de la gura o iesire la bere sau vreun meci din Liga Campionilor si sa le faceti pe plac femeilor vizionand imbratisati vreun film la alegerea lor, aveti grija sa nu aleaga Bride Wars, nu de alta da' dupa o ora jumate de urmarit pregatiri dragalashe de nunta, sa nu va treziti cu vreo criza de genul "voi muri fata batrana", "vreau sa imi cunosti familia", "nu ma mai iubesti", "de ce nu ma mai iubesti", "m-ai iubit vreodata" etc etc etc
Bine nu generalizez insa oricum filmul este atat de gretos de dulce si atat de neverosimil, incat numai cele doua protagoniste simpatice il mai salveaza de la diabet total. Kate Hudson, cu eterna freza a' lu' muma-sa si Anne Hathaway, care mi-a facut pofta sa o vad in Rachel Getting Married acuma, numa sa constat daca chiar e in stare de roluri profunde sau e doar un chip frumos, extrem de frumos, nemaipomenit de frumos.
Pe scurt doua prietene din copilarie care imparteau acelasi vis, de a-si face nuntile intr-un decor fastuos la Plaza Hotel, se gasesc in situatia de a fi fost cerute in acelasi timp de neveste si mai mult, de a fi nevoite sa imparta aceiasi data a nuntii in decorul mai sus mentionat. Ceea ce parea a fi o prietenie perfecta se transforma rapid in cea mai a dracu' rivalitate cand tinerele incearca se se excluda una pe cealalta din peisajul nuntii de la Plaza. Nah. Cam asta.
Mai bine va uitati la Marley and Me.

Hip-hip-horay pentru Leo DiCaprio

2009-02-25T08:18:00.000-08:00

Mi-amintesc cand aveam 13 ani si evident aveam camera tapetata cu poze shi postere, vreo doua agende in care imi lipisem orice articol gaseam in presa, shi colectie de casete video cu filmele lui Leo trase de pe teve. Evident si acum stiu toata biografia pe de rost. Imi amintesc ca nu reuseam sa plang la Titanic, ca am fost in sala la premiera premierelor la Cinema Scala la The Beach, sau la Patria la Omul cu Masca de Fier. Da' fuse si se duse.
Acum dupa 10 ani, constat cu fericire ca Leonardo DiCaprio a inceput sa faca FILME. Nu, nu am vazut inca The Gangs of New York si nici nu prea ma atrage gandul. Dar am reusit sa vad alte cateva filme care ma fac sa cred ca in sfarsit incepe sa arate si sa joace ca un barbat, adica ma refer la The Departed si Blood Diamond si sper sa vad Revolutionary Road in curand. Mi-a placut The Departed suficient de mult incat sa il vad de doua ori (!!!), atunci cand l-am vazut nu stiam cum se numeste sau cine l-a facut, si mai ales n-am stiut ca a fost considerat filmul anului 2006.
DiCaprio face in ultima vreme personaje temperamentale, energice, suficient de enigmatice si fermecatoare incat sa merite efortul sa privesti orice film face. Abia astept sa prinda personajul vietzii lui si sa il vad si pe el pe la Oscaruri. Eu cred ca e doar o chestiune de timp. Atata timp cat nu o ia pe "traiectoria Brad Pitt" eu zic ca are toate sansele, acuma la 34 de ani sa devina si el actor.

Alt film cu Brad Pitt

2009-02-25T08:04:00.001-08:00

The curious case of Benjamin Button, este, din pacate, un alt film cu Brad Pitt, adica tot ceva in genul Meet Joe Black, Legends of the Fall etc, numa ca e ceva mai scump si cativa actori in jurul lui chiar joaca bine.
De ceeeee s-a apucat Fincher de filme d-astea romanticeeee, cand isi facuse deja o imagine dark si violenta si reusise sa scoata altceva mai bun din Brad Pitt decat privirea aia de ied inainte de taiere si paru blond in ochi? Cine a vazut Seven sau Fight Club stie ce vreau sa zic. Si nu inteleg de ce acelasi Brad Pitt s-ar intoarce la roluri d-astea de imagine dupa ce a reusit cateva personaje asa de bune (personajul meu preferat ramane cel din Snatch, da nici Seven n-a fost rau) si filme asa bune, chiar de Oscar (vezi Babel sau chiar Ocean's).
In fine, sa nu demoralizez populatia... recomand sa vedeti filmul asta ca sa va destindeti, sa le vedeti pe omniprezenta Cate Blanchett (foarte gratioasa si incantatoare) sau pe Tilda Swinton (despre care am numai cuvinte de lauda in general) sau pe actrita de culoare (imi scapa numele...care a fost nominalizata pentru rol secundar si juca pe mama adoptiva a personajului), pentru a admira niste efecte speciale cu totul speciale si in general o poveste originala, simpatica, relaxanta, luuungaaaa... dar care reuseste sa te tina spectator pana la capat.
Interesant e ca dupa ce vezi filmul ai tendinta sa zici "uau" si dupa aia stai sa analizezi scaparile din poveste si de interpretare. Probabil asta au gandit si criticii cand s-au grabit sa il nominalizeze peste tot apoi si-au dat seama ca sunt multe filme mai bune care meritau distinctia.
Oricum de vazut.

Exista si filme indiene misto

2009-02-23T05:40:00.000-08:00

Da-s facute de englezi.

Sincer nu ma gandeam sa vad un film jumate vorbit in indiana sa ia Oscarul pentru filmul anului 2008. Bine asta ca asta, da' sa si fie un film in care se danseaza in stilul ala indian arhicunoscut de tembel taman la final care ia Oscarul 2008 deja e prea mult. E slab pentru distinctia asta, DAR e un film care a reusit sa ma impresioneze aproape la fel de mult ca Pursuit of Happyness, deci este un risc ridicat de boceala si vazut viatza in culori mult mai frumoase dupa. Este un film de gagici. Este un film care fie va fi adorat in India, fie va fi interzis (da' cre ca va fi prima varianta, tre sa fii prost sa nu iti creasca pipota dupa un asemenea succes). Este un film EXTREM de fain regizat (ma asteptam la asta din partea omului care ne-a adus Trainspotting), cu niste cadre superbe. Are un scenariu absolut meserias din perspectiva planurilor narative: trei planuri care se unesc inaintea scenei finale cheie. Dupa parerea mea scenariul este clar daca nu de Oscar, macar de ceva premiu de gen, fiindca este foarte interesant gandita abordarea povestii.
Daca ar fi fost povestita normal, cronologic, si regizorul nu ar fi fost Danny Boyle, ar fi fost probabil un mare succes al Bollywoodului si atat. Practic artificiul asta a salvat tot. Dupa parerea mea.

Nu vad de ce interpreta Latikai (scapa numele) a fost nominalizata la BAFTA (nush daca a si castigat Globul de Aur) pentru interpretare. Ca sa citez niste prieteni "a retard could train a monkey to do that". Mai degraba trebuiau interpretii micutzi ai personajelor principale sa primeasca ceva onoruri pentru ce au reusit. Au fost cu mult mai impresionanti.
Baiatul care il interpreteaza pe Jamal iarasi joaca foarte convingator, face un personaj asa de credibil, genul de personaj care te atrage imediat de partea lui si te face sa ii tii in continuu pumnii. Nush de ce ma gandesc la Gladiatorul tot din perspectiva felului in care personajul principal castiga publicul (si din film si de dincolo de el). Practic avem un "erou" care face extrem de multe sacrificii si pierde tot ca sa o ia de la capat, animat fiind de un singur lucru care i-ar linisti spiritul. Razbunarea in cazul gladiatorului, si o gagica in cazul lui Jamal.
OK deci un scurt rezumat, pe care oricum il poti deduce din trailer (sa vad daca imi dau seama cum sa il atasez si pe-ala) ar fi urmatorul: in culisele concursului "Vrei sa fii miliardar" varianta indiana (apropo daca dupa filmu' asta nu dau astia drumu' din nou la concurs la noi, sunt cei mai fraeri:) ), un tanar este batut si interogat de politistii suspiciosi ca baiatul, despre care se stia ca provine din slums, din lumea mizera a cersetorilor, borfasilor si muritorilor de foame din Mumbay, a ajuns la marea intrebare finala in urma unor scamatorii. Cu ocazia interogatoriului aflam inca doua chestii interesante: cum a ajuns el la intrebarea finala, si povestea vietzii tanarului nostru, data ca explicatie pentru succesul lui din concurs. Practic ce incerca el sa dovedeasca este ca fiecare intrebare isi avea raspunsul in detalii din momente cheie din viata lui zbuciumata si plina de mizerie. Motivul pentru care el se afla la concurs este unul cat se poate de sincer si naiv, si nu trebuie sa fie deconspirat macar aici.
Pentru ca trailerul sucks, titlul sucks, si uite asa nu mai ramane nimic de dezvaluit din film. Practic stim de la inceput ca o sa se termine bine. Ce dreq, ati mai vazut film indian sa se termine prost?...
Mie mi-a placut, am stat 6 ore sa il vad (stiu, filmul are numai 2) din motive tehnice. Daca nu sunteti genul de oameni care sa stea 2 ore lipiti de un scaun la cinema, si vreti sa mai si comentati/fumati o tigara/puneti pe pauza/etc, recomand totusi sa nu stati sa descarcati decat daca sunteti binecuvantati cu viteze de d/load mare. Altfel, eu recomand cu incredere http://www.ovguide.com/ unde se pot vedea online.